Matthew 14:25 Domnul Isus umbla pe mare.

Matthew 14:25 Domnul Isus umbla pe mare.

De unde venea Domnul Isus in noapte pe mare? Cuvintul ne arata in versetul 23, ca El s-a retras sa se roage s-a dus singur pe Munte.Dece singur? In intimidate cu Tatal Lui si departe de galagia lumi, dar chiar si de ucenicii lui.Pun o intrebare inainte de a merge mai departe cu gindul pe care vreau sa-l arat.Avem noi un moment al nostrum personal cind sa ne retragem singuri numai cu Tatal? Fiecare sa se analizeze pe el insusi. Avem acest exemplu al Mintuitorului, si bine am face daca l-am urma.Pentru folosul nostrum personal.

Matthew 14:25 Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare.

Is alesese Mintuitorul acel ceas din zi Când se îngâna ziua cu noaptea,Dece tocmai acel ceas? Atunci fiiecare se trege pe la casele lor. Si pentruca El nu avea unde sa-si plece capul ,a alles muntele. Era un loc linistit unde El se simtea bine.

Era singur acolo. Nu luase nici chiar pe ucenici, si nici chiar pe Petru si Ioan care cu alte ocazii ii lua cu El.de data aceasta a hotarit sa se duca singur , sa fie numai El cu Tatal Lui.

Matthew 14:23 Dupã ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte sã Se roage, singur la o parte. Se înoptase, si El era singur acolo.

Dar Iata-l pe Domnul Isus ca ia gasit pe ai Lui in corabie pe mare. Marea era locul lor de egzistenta, din ea pescuiau ca sa se intretina.Stim din alta imprejurare ca Petru ii spune domnului Isus ca , “toata noaptea ne-am trudit si nu am prins nimic” Nu sint pescar, dar se vede treaba ca noaptea se prinde peste.Spre suprinderea lor Mintuitorul merge ape ape. Cum era posibil asa ceva? Era Dumnezeu binecuvintat in veci.In alta parte citim ca ei au zis ca este o naluca.Sigur era un eveniment pe care nu au mai avut ocazia sa-l vada.

27 Isus le-a zis îndatã: "Îndrãzniti, Eu sunt; nu vã temeti!"

Domnul Isus ia vazut ca erau fricosi ca si cu o alta imprejurare. Si le-a zis sa indrazneasca, sa nu le fie teama. Cum am fi reactionat noi la o astfel de situatie?Pentruca trebuiie sa vedem si ce atitudine am fi avut noi daca eram in locul ucenicilor.Prin asta ne vedem unde ne aflam cu increderea noastra in promisiunile lui Dumnezeu.

28 "Doamne", I-a rãspuns Petru, "dacã esti Tu, porunceste-mi sã vin la Tine pe ape."

Petru ca intotdeauna a luat el cuvintul, si ia zis, dacã esti Tu,era ne increzator ca ar putea sa fie Invatatorul.Dar Domnul Isus care ii cunostea pe ei sip e noi astazi vine cu un glas, cuvinte de incurajare.

29 "Vino!" I-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie, si a început sã umble pe ape ca sã meargã la Isus.

Dup ace a auzit glasul Domnului Isus , Petru nu a mai stat pe ginduri si a coborit din Corabie. Mai departe Cuvintul ni-l arata pe Petru ca a patruns in inima lui Indoiala. Dece? Pentruca a inceput sa se scufunde. Dar a strigat repede , “Doamne ajuta-ma”. Acesta este lucru cel mai important in viata noastra. Cind vedem ca credinta sovaie si ne scufundam sa strigam dupa ajutor la Dumnezeu. Si El ni-l da neconditionat la fel cum Mintuitorul i-a intins mina lui Petru si a fost salvat.Domnul sa ne ajute sa avem incredere ca este cu noi si ca ne intinde o mina cind sintem in pericol.

John Balarie

Los Angeles California