Romani 16:24. Harul Domnului nostru Isus Hristos ..............

Romani 16:24. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.

      Se incheie inca un an si pentru noi toti care suntem ai Domnului Hristos.Cum ar fi fost fara sa primim acest Har in decursul anului, de care vorbeste Ap, Pavel credinciosilor din Roma? Intelegem ca fara Harul lui Dumnezeu am fi falimentari.Da, Harul a fost dat tuturor rascumparatilor Domnului Hristos dealungul veacurilor prin situatiile grele prin care au trecut. Dar si pe noi cei de azi, putem spune ca, Dumnezeu ne-a ocrotit, condus pe acest drum care trece prin pustie.

      Nu este nici un copil al lui Dumnezeu sa nu treaca pe acest drum al pustiei. Suntem incredintatai ca, Dumnezeu este acelasi pentru  toti rascumparatii Lui din toate timpurile.Asteptam sa vedem cum va lucra si in anul in care, cu ajutorul Lui vom intra.

2 Petru 1: 2. Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!

Pentruca este sfarsit de an scriu mai putin,pentru a avea mai mult fimp de a reflecta asupra anului care s-a scurs.Doresc tuturor Fratilor si Surorilor de pretutindeni pe oriunde se vor afla ei unii in zi, alti in noapte,ocrotirea Domnului.Luceafarul se va arata curand si noaptea va disparea.

John Balarie

Los Angeles California!

1 Petru 1: 6. În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, ..........

1 Petru 1: 6. În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sînteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări,

      Am primit o brosura dela unul din baietii mei cu titlul acesta;”The wilderness experience”Tradus este asa; “expierenta  pustiei” Sau mai pe intelesul nostru ca si copii ai lui Dumnezeu, ar fi in felul acesta;”Expierenta pe care o au copiii lui Dumnezeu prin pustia acestei lumi”.Deseori am asociat Biserica cu copiii lui Israel,  din vechime.Daca cercetam cu atentie Cuvantul, vom vedea ca sunt multe asemanari intre aceste doua.Asa cum  acest popor au avut o expierenta prin drumul lor lung din pustie spre Canan. Si cei rascumparati care sunt stransi intrun trup de slava al Domnului Hristos, in drumul lor spre Cananul ceresc, au expierenta pustiei.Calatoria Israelitilor ne arata Cuvantul ca a fost extrem de aspra.In definitiv,ce este viata aceasta scurta a noastra,daca nu doar o calatorie?Am gasit ca este bine sa spun cate-va ganduri din acest verset de mai sus,care arata, calatoria prin pustie nu este deloc usoara pentru copiii lui Dumnezeu.Dar vom vedea cum Israelitii nu au fost singuri, tot asa nu sunt nici Copii lui Dumnezeu singuri prin pustie.

      Am mai atins si cu alte ocazii despre relatia noastra ca copii ai lui Dumnezeu si “pustia” acestei lumi prin care trebuie sa parcurgem drumul pana acasa la Tatal.In pustie sunt fiare salbatice, talhari care iti apar in cale, si care te pot ataca.Sigur ca ma gandesc la modul spiritual,care toti acestia fac viata unui copil al lui Dumnezeu grea. Iata ca, inca calatorim spre casa cea din ceruri.Se incheie inca un an si poate pentru unii din noi, aceasta calatorie va fi scurtata cat de curand.Cine nu vrea sa ajunga acasa sa nu mai infrunte aceste dificultati? Cei ce iubesc sinceri pe Domnul Isus, au in atentie acest sfarsit al calatoriei lor.Dar suntem inca in calatorie si nu este exclus ca Tatal nostru sa ne faca suprize si in noul an.Spiritual vorbind, noi toti ne confruntam cu asa ceva in timpul pribegiei noastre prin pustia acestei lumi. Dumnezeu a mai trecut pe slujitorii de ai Lui prin pustie. Moise este unu, Exod 4:27.Apoi si Ap, Pavel a fost in pustia arabica,Galateni 1:17.

      Pustia le-a fost necesara lor. Acolo au avut de invatat.Au fost cizelati sa poata aprecia interventia lui Dumnezeu in vietile lor.Daca cu ei Dumnezeu a procedat asa, cu noi va proceda Dumnezeu altfel?Scriptura ne arata ca nu se schimba. Si noua ne este necesara calatoria prin pustie,chiar daca nu toti o intelegem sau o apreciem.Dar Dumnezeu stie ce face si pe ce drum ne conduce ca sa ajungem acasa la El. El are invedere sa si invatam cate ceva din aceasta lunga calatorie prin pustie.Israelitii cu toate ca au intampinat dificultati in drumul lor, in final Cuvantul ne arata ca au ajuns in tara fagaduita lor.Nu au fost singuri,au fost condusi noaptea de un stalp de foc, ziua de un nor.Nemia 9:2. I-ai călăuzit ziua printr-un stîlp de nor, şi noaptea printr-un stîlp de foc, care le lumina drumul pe care aveau să-l urmeze. Stim cu totii ca in pustie sunt acele dune, valuri de nisip facute de vanturile care bat aproape continu si ridica acele dune in calea calatorilor. Esti pus in situatia sa te dezorientezi ne mai gasind drumul.Cate vanturi nu vin si in viata noastra  aproape ca ne dezorienteaza.Iata grija pe care a avut-o Dumnezeu fata de acest popor in pustie ca sa nu se dezorienteze i-au condus cum spune Nemia.

      Pentru cei rascumparatii acest verset le produce o mare bucurie.Nu ca ar prefera sa aiba astfel de intristari, de incercari in vietile lor.Dar cand vin, nici nu dispera. Dece? Pentruca ei stiu ca toate acestea vin cu ingaduinta unui Tata care a facut si cu alte ocazii,dovada ca isi iubeste copiii..Apoi ca nu sunt singuri si ca sunt condusi. Si anul acesta Dumnezeu a fost credincios fagaduintelor lui facute copiilor Lui.Care dintre cei rascumparati ar putea, indrazni sa spuna ca a fost abandonat in pustie?Nu putem gandi asa din moment ce ne-a nascut din nou si suntem copii ai Lui.Daca Israelitii sunt numiti de Cuvant copii,Exod 2: 25. Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, şi a luat cunoştinţă de ei.Nu am dat In Cuvant ca, Copii lui Israel ar fi numiti si copii ai lui Dumnezeu. Am spus cu alta ocazie ca, Israelitii aveau promisiuni pamantesti.Pe ei ii nascuse Avraam care din el a iesit acest popor.Ioan 8:39.„Tatăl nostru“ „este Avraam“.Cei nascuti din nou de Dumnezeu,se numesc copii ai lui Dumnezeu.Ioan1:13. născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

      Deci, vedem diferenta intre Israeliti si noi ca copii ai Lui Dumnezeu. Versetul dela inceput,in romana spune asa;În ea voi vă bucuraţi mult, Ce vrea sa spuna Ap, cand aduce inainte;În ea Cuvantul face referire la Mantuirea care va fi descoperita. Si uite ca ne spune cand va fi aceasta mantuire descoperita.5. Voi sînteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mîntuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! Am spus cu alta ocazie ca ce este de pret, de valoare ,Dumnezeu pastreaza la El in Cer.In aceste trupuri nu putem pastra ce este de pret. Am mai adus in atentie si acest cuvant; “arvuna”.Sau in engleza;

plege sau down payment. Iata,ce clar citim in;Efeseni 1;14. şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor cîştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.Asa ca, Dumnezeu, a gasit de cuvinta sa nu dea as zice pe mana unui copil lucrul de valoare.Cu o alta ocazie, am spus ceva mai pe larg despre aceasta Mantuire pastrata in Ceruri.Sunt si unii care vantura ideeia aceasta; “a pierderi Mantuiri”. Acestia sunt cei care nu inteleg Cuvantul lui Dumnezeu si valoarea cuvintelor spuse de Tatal care a nascut fii si fice spirituale.

      Am vazut ca Dumnezeu nu si-a abandonat poporul Israel prin pustie. Cu mult mai mult pe noi care suntem nascuti de El insusi. În ea,in Mantuire, cei rascumparati se bucura ca stiu ca le apartine, dar ca este; 4 păstrată în ceruri pentru voi.Nu este nici-o indoiala in mintea si Inima unui nascut din nou ca ar putea sa fie abandonat de Dumnezeu Tatal lui in aceasta pustie.Toti cei nascuti de Dumnezeu vor ajunge in Casa Tatalui la sfarsitul calatoriei.Noi toti vom lasa in urma pustia. voi vă bucuraţi mult,Apostolul Petru ar fi putut sa spuna daca ar fi primit dezlegare, cu privire la aceasta bucurie,ca “lumea se va bucura” sau “crestinii se vor bucura” El nu a putut spune asa ceva.El face aceasta separare numindui pe cei nascuti;voi.Ap, Petru,eara convins ca ce are pastrat Dumnezeu in ceruri este exclusiv pentru  copiii Lui.Nu circula acest nume de -copil al lui Dumnezeu- nici chiar printre cei ce se numesc crestini.Sa fi copil al lui Dumnezeu, presupune acesta nastere din nou facuta de Dumnezeu.Care ne este aratata in Ioan 1:13.Te incadrezi in acest verset, ai parte de aceasta bucurie.Bucurie, care nu este umbrita de situatiile trecatoare prin care trecem.

      Odata cu nasterea din nou ,Dumnezeu a pus o noua structura sufleteasca in interiorul celui nascut din nou.voi, care sunteti ai Domnului Isus va bucurati.Esti unul care nu te bucuri?Atunci este un semn de intrebare daca Dumnezeu a produs aceasta nastere din nou in viata ta.Apoi, Ap, Petru aduce inainte aceste cuvinte care nu de toti sunt primite bine. măcar că acum, dacă trebuie, Cu alte cuvinte, in viata de acum, care ne este vremelnica, Dumnezeu, gaseste cu cale sa ne treaca prin situatii care lucreaza sfintirea noastra. Sfintirea celor rascumparati este necesara pentru a putea avea parte de Slava Domnului Isus.dacă trebuie, Petru spune daca. Cand vine vorba de sfintirea noastra a celor rascumparati,Dumnezeu gaseste cu cale ca ,trebuie sa ne sfinteasca.Daca suntem sinceri vom realiza ca trebuie, sa trecem pe unde ne vrea Dumnezeul nostru. Oricum,pe unii trebuie sa-i treaca mai des, iar pe altii mai rar.Depinde de felul cum traim si il cinstim.Dumnezeu este cel care decide cand, cum si cat sa dureze aceste incercari. sînteţi întristaţi pentru puţină vreme,

      Nici unul dintre noi nu am vrea sa fim intristati. dar,dacă trebuie, nu avem ce face si ne plecam inaintea Tatalui care stie ca ne este buna intristarea.Si pentruca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al suprizelor pentru copiii Lui, sa nu ne mire faptul ca, in anul in care, daca va ingadui sa intram, vom avea parte si de anumite suprize pe care Tatal nostru le pregateste din timp pentru copiii Lui. As numi supriza, intristarea  dupa voia lui Dumnezeu.2 Corinteni 7:10. Dar sa luam bine seama ca; Dumnezeul nostru nu prelungeste intristarea pe care o incadrez in; (disciplina) decat atat cat este necesara. pentru puţină vreme, Dece pentru putina  vreme?  Pentruca va avea cu siguranta un efect pozitiv in vietile noastre.Intotdeauna cand trecem prin astfel de situatii trebuie sa stim ca;Dumnezeu is iubeste copiii Lui.Petru nu face referire la ce fel de intristari sa ne asteptam.Sau ce fel de intristari pot fi acestea prin care noi vom putea trece.Simplu el spune atat;prin felurite încercări, Nu stim felul cum gasete de cuvinta Tatal nostru.Dar cand le aplica in viata nostra sa stim ca nu o face decat din dragoste pentru copiii Lui.

      Poate anul acesta care va trece curand,pentru unii din noi a fost un an de calatorie prin pustie cu greutatile pe care pustia le ofera.Sa multumim lui Dumnezeu ca si prin pustie El ramane acelasi ocrotitor.Asa dar, Pustia ete drumul spre Casa Tatalui.Doresc Fratilor si Surorilor mei depretutindeni un an nou plin de nadejde. Dintr-o credinta marita.

John Balarie

Los Angeles California!

Luca 17:5. Apostolii au zis Domnului: .............

Luca 17:5. Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!“

      Iata ce cereau Apostolii Domnului Isus.Vedem in Apostolii lucrarea lui Dumnezeu pe care o facuse odata cu chemarea lor de Domnul Isus.Nu cere nimic decat sa le mareasca credinta. Domnul Isus, care ii cunostea ii dojeneste un pic prin aceste cuvinte;Versetul 6;Dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, Sa nu fi avut ei credinta?Nu ne este explicit cum stateau lucrurile cu Ucenici Domnului Isus inainte ca Mantuitorul sa plece la Tatal. Dar inteleg ca, ei aveau o credinta pe care noi toti ne nastem cu ea. O numesc, “credinta biologica” Ucenicii vedeau ce minuni face Invatatorul si ar fi vrut si ei sa faca. Dar Domnul Isus le spune ca nu au credinta. Inteleg din cuvintele spus de Mantuitorul;cît un grăunte de muştar. Parca ar vrea sa le spuna Invatatorul de ceva minim ce vine dela Tatal.Cred ca toti stim cum arata un graunte de mustar.

      Dece a ales Mantuitorul acest graunte de mustar ca samanta sa le o aduca inaintea lor ? Precis nu stim, dar putem intelege din pilda grauntelui cum se desvolta aceasta samanta minuscula. Cred ca, a avut un singur motiv, acela de a le face bine cunoscut ca grauntele de mustar este mic, dar ca va creste daca este cultivat. grăunte de muştar,ca orce samanta daca o pui in pamant va incolti si nu numai ca va incolti,dar se va si desvolta. Atentie; “Desvoltarea ca sa fie, si inca armonioasa” trebuie sa se ia grija acelei seminte orcare ar fi ea .Cu alte cuvinte, sa te ocupi de ea.Tot Domnul Isus spune cat de mare se va face aceasta planta de mustar.Luca 13;19. Se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om, şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare. Mi-as permite sa spun ceva mai mult, de a arunca samanta.Samanta este infatisata in Scriptura cu cuvantul care “este vestit”.Apoi gradina sau ogorul, este infatisat cu Inima. Este o diferenta intre graul care se semana cu mana in timpurile de demult si intre aceasta samanta care necesita plantarea ei.

      Am sa spun ceva despre aceste doua cuvinte din romana;aruncat în grădina sa;Iata cum citim in Engleza;planted in his garden. Tradus este asa;”Plantat in gradina lui”Este necesar sa retinem diferenta din romana si cea din engleza.Este una sa arunci o samanta si sa ai supriza sa fi cazut intrun loc ne prielnic si alta sa o plantezi cu grija intrun loc anume.Sa luam seama la intelesul spiritual, pe care trebuie sa-l avem in atentia noastra.Daca samanta Cuvantului este plantata, aplicata la inima  celui care aude evangelia Domnului Hristos, atunci va incolti.Daca arunci o samanta poti avea supriza sa nu rasara deloc sau sa se intample ca cele din pilda  Semanatorului spusa de Domnul Isus. Semintele care au cazut, in locuri neprielnice. Marcu 4:3 inclusiv si 8.Dumnezeu cand gaseste cu cale sa dea darul credintei unui suflet pe care il are invedere sa-l mantuiasca,nu arunca samanta credintei la intamplare.In privinta aceasta, trebuie sa fim bine incredintati.

      Inteleg din discutia Mantuitorului cu ucenicii Lui ca,ei inca nu primisera aceasta credinta ca dar dela Dumnezeu care ne este aratata in Efeseni 2;8. Deaceia vedem ca, Invatatorul  le reproseaza as zice, ca nu au nici cat un bob de mustar.Cu alte cuvinte, vrea sa spuna de minimum de credinta.Dupa plecarea Domnului Isus , Apostolii, nu vor mai fi aceiasi. Dece? Pentruca vor primi nu numai credinta care va genera in ei actiune, ci si Duhul Sfant care avea sa faca sa creasca aceasta credinta data de Dumnezeu ca dar.La cine sa apeleze Apostolii ca sa le mareasca credinta in sinceritatea  lor?Singurul care putea sa-i inteleaga era numai Invatatorul.Dar era un plan al lui Dumnezeu care se desfasura potrivit cu voia Lui. Nu inainte de a fi plecat Domnul Isus la Tatal. Avea sa trimita pe Duhul Adevarului caruia ii incredinta aceasta lucrare in vietile Apostolilor.Apostolii au zis Domnului:Asa cum am spus mai sus, Domnul Isus are pentru Apostolii Lui cuvinte de dojeneala.

      Nu stia Domnul Isus ca ei nu au credinta? Da, cum sa nu. Acesta este si motivul de le aduce inainte grăunte de muştar.Cu alte cuvinte, o farama.Domnul Isus parca ar fi vrut sa le spuna ca;Acest bob cand il veti avea sa stiti ca necesita sa-l cultivati. Sa luati grija lui, a credintei plantate in Inima voastra.Atunci bobul pe care l-ati primit si care a fost  plant in inima va creste se va desvolta. Inima este asemanata cu pamantul lucrat inainte de a primi acest bob al credintei.Cine va lucra Inima? Nu e altul decat Dumnezeu care planteaza samanta.O planta nu este totul doar sa o plantezi ci si sa o cultivi. Inteleg prin a o cultiva sa iei grija ei ca un om destoinic care asteapta roade dela ce a plantat.Intorcandu-ne la noi pe fondul spiritual ,intelegem ca este neceasr ca;Credinta primita cat un bob sa ne ocupam de ea pentru a o cultiva, a lua grija ei.Cum sa o cultivam ar putea intreba cineva? Sa o uzi, sa o sapi,si sa o si cureti de ce ar putea creste in jurul ei.(ingrijorari, indoieli) Cum O uzi sau cu ce o uzi? cu apa Cuvantului  lui Dumnezeu.Cu alte cuvinte, Cuvantul este sursa de a uda bobul credintei.Pentru ca viata sa continua.

      Asta este partea noastra de facut. Dumnezeu la randul Lui se va ocupa sa dea soare care aduce viata. Soarele este infatisat cu Domnul Isus Maleahi 4:2 sau Psalmul 19; 5.. Ca orcare planta la modul literal,si credinta ca planta spirituala are aceiasi inteles. -Planta a credintei- Lasata la voia intamplari te vei trezi ca va fi inabusita.Cum am putea noi sa ne marim credinta?Cred ca toti care iubesc Cuvantul lui Dumnezeu daresc ca si Apostolii, sa aiba credinta marita.Avem in Scriptura ce este apa, care ajuta la cresterea plantei.La modul spiritual am spus ceva mai sus ca este Cuvantul lui Dumnezeu.Avem nevoie si  de ingrasaminte care se pun la radacina plantei ca sa se desvolte robusta, armonios.Aceste  ingrasaminte le pune Gradinarul care este Dumnezeu.Ce sunt aceste ingrasaminte spirituale sau in ce costa ele sa fie aplicate in vietile noastre? Situatiile prin care ingaduie Dumnezeu sa trecem pentru a ne mari credinta.

      Aceste situatii, imprejurari, le aseman cu aceste ingrasamine, care contin minerale necesare pentru cresterea, marirea credintei noastre. Dumnezeu este infatisat in Cuvant cum am spus,ca fiind Gradinarul.Domnul Isus spune aceste cuvinte de niste rasaduri care nu sunt plantate de Tatal Lui; Matei 15:13…….. „Orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. Deci,iata ce intelegem;  “ca Dumnezeu este Gradinarul inimi noastre”.Era o dorinta legitima de a cere Invatatorului sa le mareasca credinta. „Măreşte-ne credinţa!“  Asa cum doreau Apostolii ca sa aiba o credinta robusta sa poata invinge in vietile lor, tot asa este de dorit ca si noi  care spunem ca suntem ai Domnului Hristos, sa dorim ce au dorit Apostolii.Sa luam seama ca,suntem personal direct implicati in acest lucru de a mari credinta noastra personala.

       As aduce inainte ce citim in privinta, de a lucra impreuna.Impreuna cu cine?Versetul ne da raspunsul.1 Corinteni 3;9. Căci noi sîntem împreună  lucrători cu Dumnezeu. Voi sînteţi ogorul lui Dumnezeu,...Intelegem deci ca, fara a cultiva, a lua grije de acest bob al credintei nu va fi desvoltare. Si ca urmare a nedezvoltari, sa nu ne asteptam ca vom culege roadele pe care le produce o credinta robusta.Dupa coborarea Duhului Sfant, Apostolii nu ii mai vedem ca erau preocupati de marirea credintei lor. Au inteles ei cum se mareste credinta. Prin incercarile prin care Dumnezeu avea sa-i treaca de acum incolo. Dupa plecarea Invatatorului, le putem vede credinta cum se desvolta. Prin actiunile si lucrarea pe care o faceau in urma plecari Invatatorului din mijlocul lor.Dumnezeu sa ne ajute sa intelegem ca, credinta pe care ne-a dat-o Dumnezeu,trebuie cultivata, pentru a se desvolta.

John Balarie

Los Angeles California!