Daniel 5:17 Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului:.....

Cer scuze;blogarul mi-a schimbat fontul la postare.I-mi pare rau daca e un inconvenient.


Daniel 5:17 Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: „Ţine-ţi darurile, şi dă altuia răsplătirile tale! Totuş voi citi împăratului scrierea, şi i-o voi tîlcui.

  Din postingul anterior  Daniel 4:37. Am avut ceva de invatat dela pocainta lui Nebucandetar pe care Dumnezeu i-a dat-o impotriva vointei lui.Pentruca nu e niciun om care sa spuna ca s-a pocait de buna voie.Toti suntem indreptati ca oameni numai spre rau.Geneza 6:5…….şi că toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre răuAsa ca, la orcare dintre noi a trebuit sa intervina Dumnezeu sa ne ingenunche si sa ne dea un duh de pocainta. Poate gasim si noi cu cale ca merita sa luam cate ceva din ceia ce citim si sa aplicam la viata noastra.

.

Astazi as dori cu ajutorul Domnului sa vedem ce am putea invata dela Daniel de data aceasta ca slujitor al Domnului.Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: Iata ce supunere arata Daniel fata de Imparat. Dar mai intai stim ca Daniel era supus lui Dumnezeu.Avea acest caracter lucrat de Dumnezeu de a fi supus.Dar ce trebuie numai sa fie Imparat ca sa te supui, sa asculti?Trecand la noi, in viata aceasta, avem si noi poate pe unul care ne conduce, la serviciu sau in alte domenii de activitate si uneori atmosfera este asa de greu de suportat.Orcare ar fi situatia in care ne gasim, dam noi ascultarea deplina?Sau ne razvratim si asta spre paguba noastra.

Ce se intampla cu Daniel daca nu ar fi fost supus? Este usor de a ne imagina. Imparatului ii sta in putinta sa aplice orce sentinta ar fi vrut.Dar Daniel care era supus si ascultari de Dumnezeu a fost binecuvantat.Nu stiu daca si noi in vietile noastre am avut ocazia sa fim supusi si sa beneficiem de acest fel de a ne comparta.Cu alte cuvinte, sa fim binecuvantati de Dumnezeul nostru pentru felul de a ne comporta printre oameni. In felul acesta facandu-i cinste lui Dumnezeu. Sau am fost rebeliosi ne ascultataori si a trebuit sa suportam consecintele acestei ne ascultari.Iata cum si-a dovedit Daniel ascultarea fata de Imparat;îndată Fara comentariu sau argumentare asupra ceia ce Imparatul i-a cerut sa faca.

Dumnezeu a fost slavit, onorat, prin acest fel al lui Daniel.Este onorat Dumnezeul nostru prin felul cum actionam in imprejurarile vietii?Daca aplicam acest fel a lui Daniel îndată, vom fi si noi binecuvantati ca si Daniel. Dar iata ce i-a raspuns Daniel imparatului;Sigur, cu respectul cuvenit „Ţine-ţi darurile, şi dă altuia răsplătirile tale! Cu alte cuvinte, Daniel ar fi putut sa spuna ca nu are nevoie de onoruri, imbracaminte si pozitie.Toate aceastea erau pamantesti. Pe el nu il interesa asa ceva. El avea privirea atintita spre Dumnezeul lui in a carei prezenta se afla intotdeauna.

 Cum am fi actionat noi la asemenea propuneri sau similiare in fata superiorului?Am fi refuzat noi ca si Daniel sau ne-am fi grabit sa primim aceasta propunere?Poate cineva ar putea sa spuna ca nu are nimic de aface cu ce a fost atunci pentru Daniel.Orce citim in Cuvant trebuie sa incercam sa aplicam si la viata noastra.Dece? Pentruca numai asa ne testam sa vedem unde ne aflam. Am avut ocazia sa vad situatii in care pentru avansare s-a facut compromis. Cu alte cuvinte, a lasat pentru o vreme la oparte ascultarea de Dumnezeu, slujirea Lui, numai ca sa poata avea aceasta slava lumeasca.

O avansare in domeniul profesional decurge in mod natural pentru cel care vrea sa il cinsteasca pe Dumnezeu.Chiar daca Daniel i-a adus o veste trista imparatului Belsatar prin interpetarea celor scrise pe perete,Imparatul tot l-a inaltat pe Daniel cu ce i-a promis.Era Dumnezeu care veghia asupra lui Daniel,cum o face si astazi cu Copiii Lui.Pentru Daniel totul era sa cinsteasca pe Dumnezeul lui si rasplata stia ca si-o ia dela Dumnezeu caruia ii slujea cu credinciosie.Ce deslipire a arata Daniel de slava aceasta lumeasca.Domnul Isus spunea intr-o imprejurare;Ioan 5;41.41. Eu nu umblu după slava care vine dela oameni.

Daca Mantuitorul nu cauta aceasta slava omeneasca,dece am cauta-o noi care spunem ca suntem ai Lui?Iata o intrebare la care trebuie sincer sa raspundem si noi, fata de noi insine.Asta, ca sa vedem ce ne preocupa mai mult.Daniel stia ca ii v-a aduce o veste trista imparatului din partea lui Dumnezeu.Totuş voi citi împăratului scrierea,Si cu toate acestea a interpetat enigma imparatului in felul de cum Dumnezeu i-a descoperit-o. Daca ne gandim ce ar fi putut imparatul sa faca, ce atitudine ar fi putut lua la acesta veste trista cu privire la Daniel,intelegem ca numai Ocrotirea lui Dumnezeu l-a impiedicat pe Belsatar sa actioneze altfel de cum a actionat.

Dumnezeu a lucrat la inima Imparatuli Belsatar sa nu se atinga de slujitorul lui Daniel.In decursul istoriei au fost situatii incredibile de cum Dumnezeu a intervenit pentru credinciosi Lui.Dar v-a ingadui Dumnezeu ca Daniel sa treaca si prin incercari greu de imaginat.Dar pentruca Dumnezeu nu se schimba si in aceste incercari El v-a veghia asupra slujitorului lui ca sa nu i se faca niciun rau.Va fi Daniel agitat cand va trece prin astfel de situatii?Cuvantul nu ni-l arata asa.V-a avea pace liniste chiar si in arena leilor.

Cand Dumnezeu ingaduie sa trecem si noi prin diferite situatii ,incercari, pe care le consideram ca sunt greu de suportat,ce facem, care ne este starea noastra launtrica?Avem noi pacea care ne tine sa nu ne tulburam, agitam?Totul depinde de ce relatie avem cu Mantuitorul nostru.Daniel stia ca, Dumnezeul lui veghiaza asupra tuturor imprejurarilor vieti lui prin care trece.De altfel nu e situatie din viata celor rascumparati ai lui pe care Dumnezeu sa nu o urmareasca cu mare  atentie.

Chiar daca poate veni peste noi si acest duh de indoiala,care poate slabi credinta noastra.In vremuri grele Dumnezeu da har celor rascumparati ai Lui. Asa a facut-o cu Daniel si asa face El cu orce copil al Lui. Apoi,Daniel fara nici-o ezitare ,plin de incredere ca, Dumnezeu tine toate lucrurile supt controlul Lui,continua;şi i-o voi tîlcui.Iata ce fel de vorbire plina de respect aplica Daniel fata de Imparat. El nu spune;ti-o voi talcui.Era destul de constient ca , intreaga situatie poate degenera o actiune care sa fie dezastruasa pentru el.

Dar Daniel avea privirea indreptata continu la Dumnezeul lui. Cum ne este privirea noastra? Indreptata catre ce? Catre ce este pamantesc sau catre Cer? Fiecare ne cunoastem destul de bine ce ne preocupa in aceasta viata vremelnica.Doresc sa inchei cu aceasta precizare cu privire le noi, care suntem supt privirea atenta a Tatalui nostru ceresc.Care este relatia noastra de partasie cu Tatal nostru? daca este una ca si a lui Daniel, atunci nu avem motiv de ingrijorare, de agitatie,de panica in situatiile prin care Dumnezeu ingaduie sa trecem.Domnul sa ne dea harul sa tinem, sa punem pret pe aceasta stransa partasie cu Dumnezeul nostru prin Domnul Isus, care mijloceste pentru fiecare dintre noi.Cate-va ganduri care din nou doresc sa le impartasesc cu Fratiii si Surorile mele de pretutindeni.

John Balarie

Los Angeles California!

Matei 28:10. Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi;.....................

Matei 28:10. Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea.“

Ce verset minunat, in el, il vedem pe Mantuitorul cum numeste pe cei pe care Dumnezeu i-a nascut din nou. Acestia sunt  Fratiii Lui.El era cel din tai nasut dintre mai multi frati. Romani 8:29.Versetul ne relateaza cuvintele pe care Mantuitorul le-a spus femeilor dupa inviere.Erau ingrijorate ,nu stiau cine si unde l-au pus pe Domnul lor.Domnul Isus care stia ca teama le cuprinsese inima le spune aceste cuvinte;Nu vă temeţi;Mantuitorul putea sa ramana doar la aceste cuvinte de consolare pe care le-a spus acestor femei in situatia de deruta in care se aflau.As zice ca, Mantuitorul le da o porunca plina de dragoste, de afectiune pe care o avea fata de aceste femei  si de ucenicii lui.Dar si fata de orce rascumparat al Lui.Putea spune Domnul Isus altfel de cum le-a spus? Nu cred, avea in vedere intimitatea pe care a avut-o cu cei pe care ii iubea.Ioan 13;1………….şi fiindcă iubea pe ai Săi, cari erau în lume, i-a iubit pînă la capăt.Acesta era si motivul de a trimis femeile sa le spuna Fratilor Lui sa mearga in Galileia.Acolo avea sa aibe o intalnire in intimtate cu Ucenicii Lui.duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei Nu mai avea sa se intalneasca cu multimea cum o facea des, cand era in lucrare.A tinut sa se intalneasca cu Fratii Lui.

Le-a facut mesagere pe aceste femei de a duce o veste ucenicilor la care ei nu se asteptau.As zice ca i-au luat prin suprindere cu aceasta stire.duceţi-vă de spuneţi Cu alte cuvinte nu mai stati si intarziati. Stim starea de spirit a lor inainte de al vedea pe Invatatorul.El,le-a spus Femeilor, “ma duc la Tatal Meu”.Aceasta veste trebuie sa ajunga la cei iubiti ai Mei.Nu, nu asa i-a numit Domnul Isus pe cei carora le trimetea aceasta veste minunata.Erau ei iubiti de Mantuitorul si stiau si ei isusi cum sunt tratati de Invatatorul lor.Dar nu i-a numit iubiti. Nici la ucenicii Mei nu i-a numit.Avea un cuvant mult mai scump pe care il v-a spune femeilor..Avea sa-i numeasca altfel;Mantuitorul la ales acest cuvant de intimitate pe care nu-l poti adresa orcui si orcum.Iata cum ii numeste Domnul Isus pe cei pe care Tatal i-a adus la viata spirituala prin nasterea din nou..fraţilor Mei Nu stiu cati dintre noi care ne numim crestini ne putem numi si nascuti din nou ca sa putem sa ne indentificam cu Mantuitorul care este Fratele cel mare.Si cat pret punem pe acest fapt ca suntem frati cu Domnul Isus,asta numai daca intradevar suntem.Sa fi frate cu Domnul Isus si cu cei pe care Dumnezeu i-a nascut din nou,trebuie sa ai parte si tu de aceasta nastere din nou.Atunci relatia va fi una de dragoste intre totii fratii Domnului Isus.

Asa cum am spus ceva mai sus, acest nume de frate sau frati poarta in el  o grutate si tot odata si o responsabilitate pentru toti aceia care il pronunta.Are in el dulceata de intimitate din Casa Tatalui Ceresc de a locui impreuna.Dece? Pentruca fiind nascut din nou am intrat in dreptul de copil al lui Dumnezeu.Cand rostim acest nume de frate, ne spune el ceva? Ne sensibilizeaza? Sau il spunem fara niciun efect de sensibilizare in interiorul nostru.Domnul Isus pleca la Tatal si vroia sa ii incredinteze ca tot ce le-a spus cand a fost cu ei impreuna nu au fost numai vorbe.Ii cunostea destul de bine ca sunt si ei ca si femeile in a caror fiinta se cuibarea teama, deznadejdea, ca i-a lasat.Ce sa faca Fratii Lui?să meargă în Galilea: i-mi permit sa spun ca era nostalgic Mantuitorul de acest loc al Galilei.Avea sa il paraseasca pentru totdeauna. Era locul unde is incepuse lucrarea.Era locul unde Tatal ii dause pe primii ucenicii ai Lui.Asta ma face sa cred ca a dorit sa se intalneasca cu ai Lui in Galileia.Putea sa aleaga orcare alt loc, dar se simtea bine in Galileia Neamurilor.Si evangelistul Ioan a cuprins aceste cuvinte ale Domnului Hristos.Ioan 20:17. „Nu mă ţinea“,i-a zis Isus; „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.“Ce frumos spune Mantuitorul. Nu avea ceva pe care sa nu imparta cu Fratii Lui.Aveau in comun prin nastere acelasi Tata si Dumnezeu de care se bucurau impreuna.

Din nou vedem ca ii erau scumpe Mantuitorului aceste cuvinte;fraţii Mei, Cum am spus mai sus. Nu le poti lua cu usuratate (lightly) sunt prea scumpe sa te poti incadra in ele fara se le dai valoare cuvanita..Nu poti sa ti-le insusesti fara ca sa fi avut parte de nasterea din nou (Adica o schimbare profunda a vieti).Domnul Isus le incredinteaza pe femei si pe Ucenici ca se suie, pleaca, Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, Iata ce incadreaza pe cei rascumparati sa se numeasca frati intre ei si ai Domnului Isus, faptul ca au acelasi Tata.Nu stim ce vor fi spus femeile si nici ucenici cand au auzit aceste cuvinte.Dar cred, sunt convins, ca le-a adus un sentiment de relaxare(liniste) interioara.De pacea care le vorbise ca le-o lasa ca sa nu se tulbure in inima lor.Apoi Mantuitorul, aduce pe Tatal Lui si al lor, dar si ca  Dumnezeu al lor,a tot puternic in cer si pe pamant.Cu alte cuvinte avea sa spuna Mantuitorul in rugaciunea Lui catre Tatal din Ioan 17;Aceste cuvinte;Ioan 17: 15. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Cu alta ocazie am spus ceva mai mult din acest verset cu privire la cei rascumparati care aveau sa ramana in lume. Dece? Pentru a continua lucrarea inceputa de Mantuitorul.

Stia Domnul Isus unde lasa pe Fratii Lui. Intr-o lume ostila  pe care o cunostea destul de bine.Apela la Dumnezeu Tatal sa ii ocroteasca pe Fratii Lui.Ap, Pavel si el aduce in atentie relatia Domnului Isus cu cei rascumparati ai Lui ca frati. Romani 8:29. Căci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărît mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentruca El să fie cel întîi născut dintre mai mulţi fraţi.Asa cum am spus ceva mai sus; Ne este noua scump acest nume de Frate? Sau il profanam, il denigram prin faptul ca il luam cu usuratae in fata fratilor sau chiar a celor care se numesc ei insusi crestini.Evrei 2:11.11. Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sînt sfinţiţi, sînt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească „fraţi“,Si autorul epistolei catre Evrei il aduce in atentie pe Domnul Isus ca unul caruia nu i-a fost rusine de cei pe care Tatal ia dat sa-i numeasca Fratii Lui.

Cat de scump ar trebui sa ne fie acest nume de „fraţi“Pe care nu orcine il poate avea. Dece?Pentruca nu se incadreaza in a fi Copil al lui Dumnezeu.Nu inseamna daca te numesti crestin esti si frate cu Domnul Isus.Sau daca fregventezi o adunare oarecare, esti si frate.Te poti chema crestin ca multi alti dar nu si frate al Domnului Isus.Fiecare ne dam seama de acest adevar.Fara aceasta nestere din nou pe care o face Dumnezeu prin schimbarea structurei sufletesti, nu te poti incadra de drept in familia lui Dumnezeu.Am sa aduc in atentie ce m-a determinat sa scriu cate-va ganduri cu privire la Frate, Fratii.A trimis cineva cate-va ganduri de un anumit pastor din romania referitor la acest cuvant fratii. Am copiat doar titlul expuneri lui pe care am pus-o in lumina Cuvantului sfant.Fara a controla ceia ce  spunem sau  scriem cu cuvantul lui Dumnezeu ne descalifica din orce pozitie pamanteasca am detine-o noi.Ca e o pozite asa cum am numit-o cu caracter pamantesc , firesc, omenesc.Nu are nimic de aface cu alta pozitie de natura divina de copil al lui Dumnezeu, de Fratii ai Domnului Hristos. Acesta este titlu pe care l-am pus in highlight.

Când compasiunea îmbracă forme greșite –  Cum să ne înțelegem cu ”frații” homosexuali ?

    Chiar daca autorul a pus in gilimele acest cuvant de fratii l-a luat cu usuratate (lightly) chiar daca pe parcursul espuneri a incercat sa mai indulceasca gravitataea interpetari acestui cuvant scump pe careMantuitorul la adus in atentia femeilor.As dori din nou sa aduc in atentie felul de cum ne raportam la ce citim in Cuvantul sfant.Cred ca ar fi trebuit evitat acest cuvant de “fratii”. Personal as fi folosit alt cuvant care nu era nici o ofensa pentru cei care traiesc o astfel de viata, si nici nu aducea prejudiciu fratilor care se indentifica cu Domnul Isus.Iata ce cuvant as fi folosit;Cum sa ne comportam cu cei care traiesc intrun astfel de pacat. Este regretabil  ca din ce in ce mai multi” slujitori” nu tin cont de ce ne invata Cuvantul lui Dumnezeu.1 Corinteni 5:  11. Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcarcă îşi zice „frate“, totuş este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau răpareţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mîncaţi.Is zice el, dar nu ii zic eu.Traim vremurile din urma unde modernizmul si toleranta cu privire la pacat, a patruns in adunari.Cand ne adunam laolalta in Casa lui Dumnezeu trebuie sa stim ca avem in mijlocul nostru pe Domnul Isus,Tratand cu usuratae acest aspect ajungem sa profanam Numele scump al Domnului Hristos.

John Balarie

Los Angeles California!

Daniel 4:37. Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor,...............

Daniel 4:37. Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sînt adevărate, toate  şi El poate să smerească pe ceice umblă cu mîndrie!“

    In acest verset vedem cum Dumnezeu ingenunchiaza impotriva vointei,pe oricare se crede ceva, sau cineva. Nebucandetar  a fost unul din acestia ca, de acest Imparat este vorba care se ingamfase ca nimeni altul, ne tinand seama de Dumnezeu a tot puternic.Daca citim ceva mai sus in acest capitol, vedem cum l-a zmerit Dumnezeu pe acest imparat mandru. Din om la facut ca animal.A inceput sa pasca iarba ca si animalele.Inainte acest Imparat l-a ignorat pe Dumnezeu cum fac si azi cei mai multi.Dumnezeu are timpul Lui cand trece la actiune impotriva acestor oameni care nesocotesc in mandria lor, pe Dumnezeu  adevarat si vesnic.Dupa ce l-a trecut printr-o astfel de injosire inaintea tururor care il cunosteau, la adus la starea de al recunoaste pe Dumnezeu ca Suveran peste toate lucrurile creiate de El.

    Dealungul Istoriei umane, Scriptura  ne arata ca acest Imparat a fost unul dintre cei mai aroganti Imparanti.Dar cum am spus mai sus, acest Imparat mandru si-a venit in fire(constrans fiind) si a zis;Acum, eu, Nu vorbeste despre altul, ci eu insumi mi-am venit in fire.Nu zice, “ca a fost constrans de Dumnezeu”,Acum ar fi putut el sa spuna;”stiu cu cine am de aface”.Dar cum sa spui asa ceva?Este greu sa te cobori in tine insuti si sa te analizezi.Si in randul nostru sunt unii care vorbesc de altii dar nu de ei.Nici printre noi nu gasesti prea multi care sa se coboare in ei insisi si sa se analizeze.Nebucandetar nu a facut acest pas inainte de a fi umilit in vazul tuturor. Dumnezeu are un timp de umilinta si pentru unii din cei ce pretind ca sunt ai lui DumnezeuNebucadneţar,Acest nume spunea ceva. Dealungul Istoriei umane a avut o greutate oarecare printre Imparatii care sau tot perindat pe acest pamant.Ce face el acum dupa toate aceste umilinte? laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, Daca cineva l-ar fi intrebat, “dece nu ai facut-o pana sa intre Dumnezeu in actiune”?Ar fi raspuns acum sincer cu el si cu cei din anturajul lui ca a fost necesar ca Dumnezeu sa se poarte cu el asa. Dece? Pentruca sunt un om incapatanat si mandru.

     Dumnezeu si-a  aratat asprimea Lui si fata de altul din vechime.Acesta era Psalmistul care a spus: Psalmul;119;67. Pînă ce am fost smerit, rătăceam;dar acum păzesc Cuvîntul Tău.In alta trducere este asa; Daca nu ma zmereai nu ma intorceam sau nu i-mi veneam in fire.In engleza este un cuvant care arata mai clar ce -ia produs Dumnezeu Psalmistului.(Afflicted) suferinta, durere, necazuri, de tot felul.Iata deci ca Dumnezeu nu trece cu vederea mandria care e un pacat de moarte.Am intalnit si fratii care au recunoscut ca le-a prins bine disciplina, zmerirea, pe care le-a aplicat-o Dumnezeu. Nu in zadar Psalmistul ii cere lui Dumnezeu; Psalmul 19;13. Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mîndrie,ca să nu stăpînească ea peste mine!Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.Acest Imparat ca si Psalmistul a fost necesar ca Dumnezeu sa intervina in vietile lor ca sa is vina in fire, sa  faca un control amanuntit al arogantei de care au dat dovada.Asa a fost atunci cu acestia dar cum stau lucrurile printre noi care spunem ca suntem credinciosi? Avem noi de aface cu un Dumnezeu mai tolerabil la acest pacat al mandriei? si nu numai.

    Nu, nu cred. Singura salvare este Scumpul nostru Mantuitor pentru cei ce sunt ai Lui. Care intervine inaintea Tatalui.Dar si asa, in persistenta acestui pacat si a orcarui altul, Dumnezeu are o vreme un timp si apoi trece la disciplina.Uite asa a fost Nebucandetar disciplinat si asa sunt toti care ignora autoritatea lui Dumnezeu.Romani 2: 4………..Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?Pavel vorbea unora care se strangeau laolalta.Daca intrebi pe cei cu care ai contact si ii vezi ca sunt unii dintre ei  mandri si le aduci inaintea acest pacat MANDRIA,nu mai stau de vorba cu tine.Acum, Nebucandetar, dupa disciplina  spune aceste cuvinte;căci toate lucrările Lui sînt adevărate, Cat va fi dispretuit el dealungul vieti lui autoritataea suprema a lui Dumnezeu.Asa suntem noi toti oamenii. Pana nu suntem loviti unde ne doare nu ne venim in fire.Trebuie sa recunoastem ca, disciplina ne este de mare folos.Chiar daca ea doare dar, ne este necesara.Fara disciplina Lui o luam razna ca si Psalmistul.Dumnezeu ne vrea sa ii dam cinstea cuvenita in orce circumstanta neam afla.

    Vai cati mai sunt din acestia care sunt plini de ei insusi precum Nebucandetar. Poate si unii dintre noi pun la indoiala ca, lucrurile lui Dumnezeu nu ar fi toate adevarate. Adevarate,asa cum le vede Nebucandetar acum.Chiar daca nu o spunem cu gura prin atitudinile noastre facem dovada ca le ignoram ca si Nebucandetar inainte. Daca crezi ca Dumnezeu disciplineaza , sa iei seama ca, acest atribut al Lui,  il exerseaza atunci cand gaseste de cuvinta. Daca tot persisti in atitudini contrare voiei Lui pe care o gasim in Cuvant, faci dovada ca ignori aceste cai ale Lui, ca si cand pentru tine nu sunt drepte.Sau poate unii din noi zicem ca; “Dumnezeu nu poate sa ne zmereasca”.Abordam acest aspect ca slabiciune sau ca tolerare a Celui prea inalt?Trebuie sa stim ca nici una din acestea nu sunt din caracterul lui Dumnezeu.El este indelung rabdator si plin de bunatate.

    Avem de aface cu un Dumnezeu care poate. El poate să smerească pe ceice umblă cu mîndrie!“Cuvantul il descrie ca pe un Dumnezeu care are toata puterea in cer si pe pamant.poate să smerească Asa a crezut si Nebucandetar ca are de aface cu un Dumnezeu care nu poate sau in ultima instanta este destul de tolerant cel putin cu el.Altii, cand vine vorba de mantuire, spun ca depinde de om daca vrea sau nu sa fie mantuit.Sau in felul cum circula expresia;”Sa il primesti pe Isus”. Acestia care sustin o astfel de invatatura abatuta,deplasata, dele Cuvantul lui Dumnezeu nu stiu cu ce fel de Dumnezeu au de aface.Ei cred ca,au de aface cu un Dumnezeu limitat in atributiile Lui, care nu poate.Dumnezeu are mijloacele Lui pe care le intrebuinteaza la timpul lui cum gaseste de cuvinta. Iata ca la facut pe acest Imparat semet in ochii lui si a celor care il linguseau din anturajul lui sa manance iarba ca si animalele. Nu s-a gandit el nici-o data ca are sa ajunga animal prin a manca iarba.Dar Dumnezeu a creiat o situatie in care l-a ingenunchiat si a trebuit sa recunoasca ca este un nimic in naintea lui Dumnezeul cel a tot puternic.Pe noi nu ne va face sa mancam iarba,dar ne va disciplina asa cum gaseste El de cuvinta.Apoi vom manca Cuvantul lui care ne face bine.Ne invioreaza ne da vitalitate in viata.

    Nu stiu cati dintre noi si mai ales dintre cei care se considera ca sunt pusi in slujba lui Dumnezeu in lucrare au aplicat o data acest loc in viata lor.Sa se vada unde se gasesc cu acest pacat al mandriei. Si sa fim cu mare bagare de seam ca Dumnezeu, nu a incetat de a disciplina, mai ales in mijlocul copiilor Lui.Poate esti unul care nu iti vezi mandri care iti directeaza viata. Sa sti ca ochiul Lui este destul de patrunzator ca sa vada orce in viata ta.Privirea Lui este necontenit indreptata asupra celor mandri si mai ales asupra celor care is atribuie ca sunt ai lui Dumnezeu. El nu se lasa sa fie compromis prin acest pacat al mandriei.Sau in ultima instanta orce alt pacat.Daca esti intradevar al Lui ,si nu ai fost zmerit pana acum sa sti ca nu scapi de supravegierea Lui. Cu totii suntem in atentia Lui ca ne iubeste ca si pe   Nebucandetar .  El vrea sa ne aduca la starea de ai recunoaste maretia,a tot puternicia si intrun cuvant Suveranitatea Lui.

   Dumnezeu vrea sa auda de pe buzele noastre ca rostim aceste cuvinte pe care Nebucandetar le-a spus.laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, Vei ajunge la aceasta stare inalta sa recunosti nu numai cu gura ci cu intreaga viata.Atunci te vei bucura precum s-a bucurat Nebucandetar,dar si Psalmistul.Aduc in atentie cuvintele Psalmistului pe care le scriu intr-o tarducere pe care o admit mai mult.A fost spre binele meu ca m-ai smerit, disciplinat. ca altfel, nu ma intorceam.Ne face bine disciplina, mustrarea Lui Dumnezeu Tatal nostru. Fara ea ni se urca la cap si ne atribuim noua orce succes in aceasta viata trecatoare.Domnul sa ne dea har sa invatam si din expierenta lui Nebucandetar ca ne v-a prinde bine.Un loc pe care doresc sa il impartasesc cu Fratii si Surorile mele de preturindeni.

John Balarie

Los Angeles California!

Marcu 1:14. După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galilea,......................

Marcu 1:14. După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galilea, şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu.

In postingul anterior din Matei 16:20.cu privire la Numele Domnului Hristos si porunca pe care Mantuitorul a dat-o ucenicilor Lui, de a nu spune de acest nume.Un frate mi-a zis; “ce altceva trebuiau ucenicii sa spuna”?Vedem in versetul de mai sus ca insusi Mantuitorul vestea doar Evanghelia lui Dumnezeu.Ce cuprinde Evangelia lui Dumnezeu ca sa fie ea vestita pacatosilor?Negresit tot planul de mantuire pe care Dumnezeu la intocmit din vesnicie.Omul orcare ar fi el mai intai de toate trebuie sa stie, sa afle, acest adevar pe care il arata Cuvantul anume;Ca este pacatos si ca Dumnezeu a randuit in Fiul Sau si un mijloc de scapare, de iertare.Subiectul este cu mult mai complicat pentru cei care pun pe umarul omului mort spiritual, sa inteleaga acest plan de mantuire al lui Dumnezeu.

Omul nu v-a putea nici-o data sa realizeze ca nu sta in puterea lui sa intre in relatie cu Dumnezeu.Aceasta relatie este cu putinta numai celui care a fost adus la viata.Pe vremea cand Mantuitorul a spus ucenicilor, nu le era, de niciun folos celor ce asculta daca nu mai intai intelegeau ca sunt pacatosi,cum nu e nici astazi de niciun folos sa aduci inaintea omului Numele Domnului Hristos fara ca el sa fie constient ca este pacatos. V-a trece pe langa el ca orcare alt nume, fara a lua seama. Dece? Pentruca este imposibil sa realizeze un mort spiritual ceia ce este Ceresc sau de natura divina.Apoi el trebuie sa realizeze gravitatea pacatului ce apasa asupra lui si ca este sortit judecati lui Dumnezeu.Ei bine, un astfel de om nu va putea realiza pana ce Dumnezeu nu misca , nu umbla as zice la inima lui.Am sa aduc in atentie un caz unde vom vedea ca, numai Inima miscata de Dumnezeu poate primi ceia ce aude despre mantuire.Fapte 16:14. Una din ele, numită Lidia, vînzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu, şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.

Domnul Isus nici-o data nu a socotit un lucru de apucat sa se considere de o potriva cu Tatal Sau.El cinstea pe Tatal.Domnul Isus nu a invatat pe Ucenicii sa se roage Lui.Era slava pe care vroia sa fie doar a lui Dumnezeu. Avea sa-i ceara Tatalui  sa-i dea slava pe care a avut-o inainte de a fi lume;Ioan 17;5. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.Se apropia timpul sa se reantoarca in Casa Tatalui Sau.Lucrarea de mantuire era pe sfarsite.Iata ce atitudine de zmerenia a adoptat fata de Tatal Sau;

Filipeni 2:6. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, Acesta este un alt motiv ce a determinat pe Domnul Isus sa porunceasca ucenicilor s nu scoata in evidenta as zice numele lui de Hristos.Sa nu treaca deopotriva cu Dumnezu. Acest lucru era in timpul Lui pe pamant. 15. El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.“

    Acest verset am dorit sa-l aduc in atentie. Dece? Sa vedem ce spunea Mantuitorul in starile Lui de vorba cu poporul.De data aceasta le aduce inainte ca;S-a împlinit vremea,Ce vrea El sa spuna cu aceasta vreme sau despre aceasta vreme?Ca adica, Dumnezeu a gasit cu cale sa trimita pe Mesia care intruchipa Împărăţia lui Dumnezeu.Cei mai multi se gandesc si azi ca aceasta imparatie urmeaza sa vina. Am spus cu alte ocazii cine este Imparatia lui Dumnezeu pe pamant.Era El, cu Biserica, la care incepuse sa o zideasca.Si le spune cum ar spune si azi ca aceasta Imparatie nu este departe de ei, de oameni.este aproape. Cu alte cuvinte, nu o asteptati ca este in mijlocul vostru.Luca 17; 21. Nu se va zice: «Uite-o aici», sau: «Uite-o acolo!» Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.“Am spus cu o alta ocazie la ce “launtru” face Domnul Isus referire.Venise la ai Sai, dar ai Sai nu l-au primit.

    Era vorba de popor Evreu inlauntru lor ca natiune.Luca 18;17.17. Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.“Mantuitorul facea referire la cei pe care ii dadea Tatal sa fie primiti.Vor fi cuprinsi si ei in aceasta Imparatie a lui Dumnezeu. Ca sa intri in imparatia lui Dumnezeu, adica mai pe inteles in randul celor nascuti din nou trebuie: Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.“.Fara acest proces care duce la nasterea din nou este cu neputinta sa te bucuri de a fi cuprins in Imparatia lui Dumnezeu, Biserica vie a lui Dumnezeu. Sunt doua conditii pe care nu le poate omul ,orcare ar fi el, sa le indeplineasca prin vointa si puterea lui.Cuvantul ne arata pocainta,Care pune pe om intr-o stare de umilinta personala in fata adevarului.Care este atunci explicatia?Stim tot din Cuvant ca;Un suflet ajunge la pocainta, parere de rau cand este constient de starea in care se afla. Nu poate fi constient daca nu mai intai nu este adus la viata prin interventia lui Dumnezeu divina.  Nu poti cere unui mort spiritual sa vorbesti cu el de lucruri spirituale, duhovnicesti, ca sa le primeasca.        

    Apoi a doua conditie este credinta care la randul ei este tot o lucrare a lui Dumnezeu. Aceasta e credinta pe care o da ca dar;Efeseni 2;8. In concluzie; Scriptura ne arata, ne si invata, totoda ca: “Cei ce sunt randuiti sa capete mantuirea o capata” prin aceasta interventie a lui Dumnezeu. Pe care o face direct la inima celui pe care il are in vedere sa-l mantuiasca Fapte 13;48. Am expus putin mai pe larg, cu privire la acest aspect cuprins in Scriptura, dece Domnul Isus a poruncit ucenicilor Lui sa nu spuna ca El este Hristosul.In incheiere as rezuma acest proces de mantuire pe etape, asa cum il inteleg din Cuvintul lui Dumnezeu. Lasand la oparte orce alta teologie care nu se aliniaza cu acest Cuvant sfant.1)Adus la viata prin miscarea Inimi de Dumnezeu.2)Primirea credintei ca dar dela Dumnezeu3)Dumnezeu initiaza un duh de pocainta sa te vezi cum iti traiesti viata.Toate aceastea le numesc la un loc, nasterea din nou.De aici in colo, esti un copil al Lui Dumnezeu. El se v-a ocupa de tine pina vei sfarsi calatoria pe pamant.Acum il cunosti personal pe Domnul HRISTOS ca Mantuitor.Sunt constient ca se gasesc printre cei care frgventeaza o adunare sau alta care nu vor agreeia cu cele scrise. Am incercat sa nu ma indepartez de ce este scris in Cuvant. Bine inteles prin armonizarea de care trebuie sa tinem cont.Intelegem ca intreaga lucrare de mantuirea ii apartine lui Dumnezeu, care este Suveran.

John Balarie

Los Angeles California!