Daniel 4:37. Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor,...............

Daniel 4:37. Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sînt adevărate, toate  şi El poate să smerească pe ceice umblă cu mîndrie!“

    In acest verset vedem cum Dumnezeu ingenunchiaza impotriva vointei,pe oricare se crede ceva, sau cineva. Nebucandetar  a fost unul din acestia ca, de acest Imparat este vorba care se ingamfase ca nimeni altul, ne tinand seama de Dumnezeu a tot puternic.Daca citim ceva mai sus in acest capitol, vedem cum l-a zmerit Dumnezeu pe acest imparat mandru. Din om la facut ca animal.A inceput sa pasca iarba ca si animalele.Inainte acest Imparat l-a ignorat pe Dumnezeu cum fac si azi cei mai multi.Dumnezeu are timpul Lui cand trece la actiune impotriva acestor oameni care nesocotesc in mandria lor, pe Dumnezeu  adevarat si vesnic.Dupa ce l-a trecut printr-o astfel de injosire inaintea tururor care il cunosteau, la adus la starea de al recunoaste pe Dumnezeu ca Suveran peste toate lucrurile creiate de El.

    Dealungul Istoriei umane, Scriptura  ne arata ca acest Imparat a fost unul dintre cei mai aroganti Imparanti.Dar cum am spus mai sus, acest Imparat mandru si-a venit in fire(constrans fiind) si a zis;Acum, eu, Nu vorbeste despre altul, ci eu insumi mi-am venit in fire.Nu zice, “ca a fost constrans de Dumnezeu”,Acum ar fi putut el sa spuna;”stiu cu cine am de aface”.Dar cum sa spui asa ceva?Este greu sa te cobori in tine insuti si sa te analizezi.Si in randul nostru sunt unii care vorbesc de altii dar nu de ei.Nici printre noi nu gasesti prea multi care sa se coboare in ei insisi si sa se analizeze.Nebucandetar nu a facut acest pas inainte de a fi umilit in vazul tuturor. Dumnezeu are un timp de umilinta si pentru unii din cei ce pretind ca sunt ai lui DumnezeuNebucadneţar,Acest nume spunea ceva. Dealungul Istoriei umane a avut o greutate oarecare printre Imparatii care sau tot perindat pe acest pamant.Ce face el acum dupa toate aceste umilinte? laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, Daca cineva l-ar fi intrebat, “dece nu ai facut-o pana sa intre Dumnezeu in actiune”?Ar fi raspuns acum sincer cu el si cu cei din anturajul lui ca a fost necesar ca Dumnezeu sa se poarte cu el asa. Dece? Pentruca sunt un om incapatanat si mandru.

     Dumnezeu si-a  aratat asprimea Lui si fata de altul din vechime.Acesta era Psalmistul care a spus: Psalmul;119;67. Pînă ce am fost smerit, rătăceam;dar acum păzesc Cuvîntul Tău.In alta trducere este asa; Daca nu ma zmereai nu ma intorceam sau nu i-mi veneam in fire.In engleza este un cuvant care arata mai clar ce -ia produs Dumnezeu Psalmistului.(Afflicted) suferinta, durere, necazuri, de tot felul.Iata deci ca Dumnezeu nu trece cu vederea mandria care e un pacat de moarte.Am intalnit si fratii care au recunoscut ca le-a prins bine disciplina, zmerirea, pe care le-a aplicat-o Dumnezeu. Nu in zadar Psalmistul ii cere lui Dumnezeu; Psalmul 19;13. Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mîndrie,ca să nu stăpînească ea peste mine!Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.Acest Imparat ca si Psalmistul a fost necesar ca Dumnezeu sa intervina in vietile lor ca sa is vina in fire, sa  faca un control amanuntit al arogantei de care au dat dovada.Asa a fost atunci cu acestia dar cum stau lucrurile printre noi care spunem ca suntem credinciosi? Avem noi de aface cu un Dumnezeu mai tolerabil la acest pacat al mandriei? si nu numai.

    Nu, nu cred. Singura salvare este Scumpul nostru Mantuitor pentru cei ce sunt ai Lui. Care intervine inaintea Tatalui.Dar si asa, in persistenta acestui pacat si a orcarui altul, Dumnezeu are o vreme un timp si apoi trece la disciplina.Uite asa a fost Nebucandetar disciplinat si asa sunt toti care ignora autoritatea lui Dumnezeu.Romani 2: 4………..Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?Pavel vorbea unora care se strangeau laolalta.Daca intrebi pe cei cu care ai contact si ii vezi ca sunt unii dintre ei  mandri si le aduci inaintea acest pacat MANDRIA,nu mai stau de vorba cu tine.Acum, Nebucandetar, dupa disciplina  spune aceste cuvinte;căci toate lucrările Lui sînt adevărate, Cat va fi dispretuit el dealungul vieti lui autoritataea suprema a lui Dumnezeu.Asa suntem noi toti oamenii. Pana nu suntem loviti unde ne doare nu ne venim in fire.Trebuie sa recunoastem ca, disciplina ne este de mare folos.Chiar daca ea doare dar, ne este necesara.Fara disciplina Lui o luam razna ca si Psalmistul.Dumnezeu ne vrea sa ii dam cinstea cuvenita in orce circumstanta neam afla.

    Vai cati mai sunt din acestia care sunt plini de ei insusi precum Nebucandetar. Poate si unii dintre noi pun la indoiala ca, lucrurile lui Dumnezeu nu ar fi toate adevarate. Adevarate,asa cum le vede Nebucandetar acum.Chiar daca nu o spunem cu gura prin atitudinile noastre facem dovada ca le ignoram ca si Nebucandetar inainte. Daca crezi ca Dumnezeu disciplineaza , sa iei seama ca, acest atribut al Lui,  il exerseaza atunci cand gaseste de cuvinta. Daca tot persisti in atitudini contrare voiei Lui pe care o gasim in Cuvant, faci dovada ca ignori aceste cai ale Lui, ca si cand pentru tine nu sunt drepte.Sau poate unii din noi zicem ca; “Dumnezeu nu poate sa ne zmereasca”.Abordam acest aspect ca slabiciune sau ca tolerare a Celui prea inalt?Trebuie sa stim ca nici una din acestea nu sunt din caracterul lui Dumnezeu.El este indelung rabdator si plin de bunatate.

    Avem de aface cu un Dumnezeu care poate. El poate să smerească pe ceice umblă cu mîndrie!“Cuvantul il descrie ca pe un Dumnezeu care are toata puterea in cer si pe pamant.poate să smerească Asa a crezut si Nebucandetar ca are de aface cu un Dumnezeu care nu poate sau in ultima instanta este destul de tolerant cel putin cu el.Altii, cand vine vorba de mantuire, spun ca depinde de om daca vrea sau nu sa fie mantuit.Sau in felul cum circula expresia;”Sa il primesti pe Isus”. Acestia care sustin o astfel de invatatura abatuta,deplasata, dele Cuvantul lui Dumnezeu nu stiu cu ce fel de Dumnezeu au de aface.Ei cred ca,au de aface cu un Dumnezeu limitat in atributiile Lui, care nu poate.Dumnezeu are mijloacele Lui pe care le intrebuinteaza la timpul lui cum gaseste de cuvinta. Iata ca la facut pe acest Imparat semet in ochii lui si a celor care il linguseau din anturajul lui sa manance iarba ca si animalele. Nu s-a gandit el nici-o data ca are sa ajunga animal prin a manca iarba.Dar Dumnezeu a creiat o situatie in care l-a ingenunchiat si a trebuit sa recunoasca ca este un nimic in naintea lui Dumnezeul cel a tot puternic.Pe noi nu ne va face sa mancam iarba,dar ne va disciplina asa cum gaseste El de cuvinta.Apoi vom manca Cuvantul lui care ne face bine.Ne invioreaza ne da vitalitate in viata.

    Nu stiu cati dintre noi si mai ales dintre cei care se considera ca sunt pusi in slujba lui Dumnezeu in lucrare au aplicat o data acest loc in viata lor.Sa se vada unde se gasesc cu acest pacat al mandriei. Si sa fim cu mare bagare de seam ca Dumnezeu, nu a incetat de a disciplina, mai ales in mijlocul copiilor Lui.Poate esti unul care nu iti vezi mandri care iti directeaza viata. Sa sti ca ochiul Lui este destul de patrunzator ca sa vada orce in viata ta.Privirea Lui este necontenit indreptata asupra celor mandri si mai ales asupra celor care is atribuie ca sunt ai lui Dumnezeu. El nu se lasa sa fie compromis prin acest pacat al mandriei.Sau in ultima instanta orce alt pacat.Daca esti intradevar al Lui ,si nu ai fost zmerit pana acum sa sti ca nu scapi de supravegierea Lui. Cu totii suntem in atentia Lui ca ne iubeste ca si pe   Nebucandetar .  El vrea sa ne aduca la starea de ai recunoaste maretia,a tot puternicia si intrun cuvant Suveranitatea Lui.

   Dumnezeu vrea sa auda de pe buzele noastre ca rostim aceste cuvinte pe care Nebucandetar le-a spus.laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, Vei ajunge la aceasta stare inalta sa recunosti nu numai cu gura ci cu intreaga viata.Atunci te vei bucura precum s-a bucurat Nebucandetar,dar si Psalmistul.Aduc in atentie cuvintele Psalmistului pe care le scriu intr-o tarducere pe care o admit mai mult.A fost spre binele meu ca m-ai smerit, disciplinat. ca altfel, nu ma intorceam.Ne face bine disciplina, mustrarea Lui Dumnezeu Tatal nostru. Fara ea ni se urca la cap si ne atribuim noua orce succes in aceasta viata trecatoare.Domnul sa ne dea har sa invatam si din expierenta lui Nebucandetar ca ne v-a prinde bine.Un loc pe care doresc sa il impartasesc cu Fratii si Surorile mele de preturindeni.

John Balarie

Los Angeles California!