Daniel 5:17 Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului:.....

Cer scuze;blogarul mi-a schimbat fontul la postare.I-mi pare rau daca e un inconvenient.


Daniel 5:17 Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: „Ţine-ţi darurile, şi dă altuia răsplătirile tale! Totuş voi citi împăratului scrierea, şi i-o voi tîlcui.

  Din postingul anterior  Daniel 4:37. Am avut ceva de invatat dela pocainta lui Nebucandetar pe care Dumnezeu i-a dat-o impotriva vointei lui.Pentruca nu e niciun om care sa spuna ca s-a pocait de buna voie.Toti suntem indreptati ca oameni numai spre rau.Geneza 6:5…….şi că toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre răuAsa ca, la orcare dintre noi a trebuit sa intervina Dumnezeu sa ne ingenunche si sa ne dea un duh de pocainta. Poate gasim si noi cu cale ca merita sa luam cate ceva din ceia ce citim si sa aplicam la viata noastra.

.

Astazi as dori cu ajutorul Domnului sa vedem ce am putea invata dela Daniel de data aceasta ca slujitor al Domnului.Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: Iata ce supunere arata Daniel fata de Imparat. Dar mai intai stim ca Daniel era supus lui Dumnezeu.Avea acest caracter lucrat de Dumnezeu de a fi supus.Dar ce trebuie numai sa fie Imparat ca sa te supui, sa asculti?Trecand la noi, in viata aceasta, avem si noi poate pe unul care ne conduce, la serviciu sau in alte domenii de activitate si uneori atmosfera este asa de greu de suportat.Orcare ar fi situatia in care ne gasim, dam noi ascultarea deplina?Sau ne razvratim si asta spre paguba noastra.

Ce se intampla cu Daniel daca nu ar fi fost supus? Este usor de a ne imagina. Imparatului ii sta in putinta sa aplice orce sentinta ar fi vrut.Dar Daniel care era supus si ascultari de Dumnezeu a fost binecuvantat.Nu stiu daca si noi in vietile noastre am avut ocazia sa fim supusi si sa beneficiem de acest fel de a ne comparta.Cu alte cuvinte, sa fim binecuvantati de Dumnezeul nostru pentru felul de a ne comporta printre oameni. In felul acesta facandu-i cinste lui Dumnezeu. Sau am fost rebeliosi ne ascultataori si a trebuit sa suportam consecintele acestei ne ascultari.Iata cum si-a dovedit Daniel ascultarea fata de Imparat;îndată Fara comentariu sau argumentare asupra ceia ce Imparatul i-a cerut sa faca.

Dumnezeu a fost slavit, onorat, prin acest fel al lui Daniel.Este onorat Dumnezeul nostru prin felul cum actionam in imprejurarile vietii?Daca aplicam acest fel a lui Daniel îndată, vom fi si noi binecuvantati ca si Daniel. Dar iata ce i-a raspuns Daniel imparatului;Sigur, cu respectul cuvenit „Ţine-ţi darurile, şi dă altuia răsplătirile tale! Cu alte cuvinte, Daniel ar fi putut sa spuna ca nu are nevoie de onoruri, imbracaminte si pozitie.Toate aceastea erau pamantesti. Pe el nu il interesa asa ceva. El avea privirea atintita spre Dumnezeul lui in a carei prezenta se afla intotdeauna.

 Cum am fi actionat noi la asemenea propuneri sau similiare in fata superiorului?Am fi refuzat noi ca si Daniel sau ne-am fi grabit sa primim aceasta propunere?Poate cineva ar putea sa spuna ca nu are nimic de aface cu ce a fost atunci pentru Daniel.Orce citim in Cuvant trebuie sa incercam sa aplicam si la viata noastra.Dece? Pentruca numai asa ne testam sa vedem unde ne aflam. Am avut ocazia sa vad situatii in care pentru avansare s-a facut compromis. Cu alte cuvinte, a lasat pentru o vreme la oparte ascultarea de Dumnezeu, slujirea Lui, numai ca sa poata avea aceasta slava lumeasca.

O avansare in domeniul profesional decurge in mod natural pentru cel care vrea sa il cinsteasca pe Dumnezeu.Chiar daca Daniel i-a adus o veste trista imparatului Belsatar prin interpetarea celor scrise pe perete,Imparatul tot l-a inaltat pe Daniel cu ce i-a promis.Era Dumnezeu care veghia asupra lui Daniel,cum o face si astazi cu Copiii Lui.Pentru Daniel totul era sa cinsteasca pe Dumnezeul lui si rasplata stia ca si-o ia dela Dumnezeu caruia ii slujea cu credinciosie.Ce deslipire a arata Daniel de slava aceasta lumeasca.Domnul Isus spunea intr-o imprejurare;Ioan 5;41.41. Eu nu umblu după slava care vine dela oameni.

Daca Mantuitorul nu cauta aceasta slava omeneasca,dece am cauta-o noi care spunem ca suntem ai Lui?Iata o intrebare la care trebuie sincer sa raspundem si noi, fata de noi insine.Asta, ca sa vedem ce ne preocupa mai mult.Daniel stia ca ii v-a aduce o veste trista imparatului din partea lui Dumnezeu.Totuş voi citi împăratului scrierea,Si cu toate acestea a interpetat enigma imparatului in felul de cum Dumnezeu i-a descoperit-o. Daca ne gandim ce ar fi putut imparatul sa faca, ce atitudine ar fi putut lua la acesta veste trista cu privire la Daniel,intelegem ca numai Ocrotirea lui Dumnezeu l-a impiedicat pe Belsatar sa actioneze altfel de cum a actionat.

Dumnezeu a lucrat la inima Imparatuli Belsatar sa nu se atinga de slujitorul lui Daniel.In decursul istoriei au fost situatii incredibile de cum Dumnezeu a intervenit pentru credinciosi Lui.Dar v-a ingadui Dumnezeu ca Daniel sa treaca si prin incercari greu de imaginat.Dar pentruca Dumnezeu nu se schimba si in aceste incercari El v-a veghia asupra slujitorului lui ca sa nu i se faca niciun rau.Va fi Daniel agitat cand va trece prin astfel de situatii?Cuvantul nu ni-l arata asa.V-a avea pace liniste chiar si in arena leilor.

Cand Dumnezeu ingaduie sa trecem si noi prin diferite situatii ,incercari, pe care le consideram ca sunt greu de suportat,ce facem, care ne este starea noastra launtrica?Avem noi pacea care ne tine sa nu ne tulburam, agitam?Totul depinde de ce relatie avem cu Mantuitorul nostru.Daniel stia ca, Dumnezeul lui veghiaza asupra tuturor imprejurarilor vieti lui prin care trece.De altfel nu e situatie din viata celor rascumparati ai lui pe care Dumnezeu sa nu o urmareasca cu mare  atentie.

Chiar daca poate veni peste noi si acest duh de indoiala,care poate slabi credinta noastra.In vremuri grele Dumnezeu da har celor rascumparati ai Lui. Asa a facut-o cu Daniel si asa face El cu orce copil al Lui. Apoi,Daniel fara nici-o ezitare ,plin de incredere ca, Dumnezeu tine toate lucrurile supt controlul Lui,continua;şi i-o voi tîlcui.Iata ce fel de vorbire plina de respect aplica Daniel fata de Imparat. El nu spune;ti-o voi talcui.Era destul de constient ca , intreaga situatie poate degenera o actiune care sa fie dezastruasa pentru el.

Dar Daniel avea privirea indreptata continu la Dumnezeul lui. Cum ne este privirea noastra? Indreptata catre ce? Catre ce este pamantesc sau catre Cer? Fiecare ne cunoastem destul de bine ce ne preocupa in aceasta viata vremelnica.Doresc sa inchei cu aceasta precizare cu privire le noi, care suntem supt privirea atenta a Tatalui nostru ceresc.Care este relatia noastra de partasie cu Tatal nostru? daca este una ca si a lui Daniel, atunci nu avem motiv de ingrijorare, de agitatie,de panica in situatiile prin care Dumnezeu ingaduie sa trecem.Domnul sa ne dea harul sa tinem, sa punem pret pe aceasta stransa partasie cu Dumnezeul nostru prin Domnul Isus, care mijloceste pentru fiecare dintre noi.Cate-va ganduri care din nou doresc sa le impartasesc cu Fratiii si Surorile mele de pretutindeni.

John Balarie

Los Angeles California!