Fratele Gheorghe Cornilescu
Evrei 13:7. Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, cari v-au vestit Cuvîntul lui Dumnezue; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfîrşitul felului lor de vieţuire, şi urmaţi-le credinţa!
Am primit aceasta poza a scumpului nostru frate care a fost Gheorghe Cornilescu. Pentru cei care nu stiu, eventual spun ca, era frate cu Dumitru Cornilsecu care a tradus Biblia.Si pentruca l-am cunoscut personal si il intrebam la vremea aceia unele lucruri pe care nu le puteam intelege, mi-au rascolit amintiri pe care le-am trait la vremea aceia intens.Acest scump frate a dat dovada de o Integritate si seriozitate, pe care personal, nu le-am mai intalnit la nimeni altul.
Poate au fost si alti frati care l-au cunoscut. Dar pe mine m-a impresionat un lucru care m-a marcat dealugul anilor vieti mele.Am sa relatez o imprejurare pe care nimeni din cei care l-au cunoscut pe acest frate scump nu o stiu.Nu au avut-o cum sa o cunoasca.Este pentru prima oara cand o destainui public. Si o fac , cu un scop bine determinat. Anume,Sa vedem cat de departe sunt cei de azi care se cred ca sunt chemati sa ia grija de Casa lui Dumnezeu.Am o varsta destul de inaintata si ii cunosc pe toti cei de azi cum se comporta in relatiile cu alti frati si cu cei deafara.Cuvantul ne arata ca sunt frati ca Fr, Cornilescu pe care Dumnezeu i-a scluptat dupa chipul Domnului Hristos.Era in primavara anului 1961 cand ma aflam la casa parinteasca impreuna cu Mama mea si sapam in gradina, sa o ajut pe Mama. Deodata aud un strigat din strada si cand m-am uitat am opservat pe un Profesor care intemeiase scoala la noi in cartier dupa razboi.
Atunci, la momentul acela, era director la o scoala din Comuna Panelimon. Drumul lui era pe strada noastra.Decate ori trecea o saluta pe Mama. Apoi o stima pentruca Mama era germanaca.Cand o vedea pe Mama prin gradina asa striga; “Sa traiesti doamna Balarie drega” Mama era apreciata de felul de cum se ocupa de familia ei.Am iesit la strada cu un gand sa-i spun ceva de Domnul Isus. Eram tare inflacarat. Si in minutul pe care il avea la dispozitie,in care el facea o pauza am avut sansa sa ma apropi de el.I-mi era teama sa vin prea aproape de el ca avea un obicei. Te chema la el in curea scoli si te lua de perciuni.De data aceasta l-am tinut ceva mai la distanta.Am inceput sa-i spun cu o invitatie de a veni la adunare.S-a uitat la mine si mi-a zis,”unde ma la tudoristi”? De moment nu am realizat ca este vorba de Tudor Popescu care intemeiase adunarea din Carol Davila prin harul lui Dumnezeu.
El m-a privit, a vazut ca sunt derutat si a continuat zicand;”Acolo la scoala de razboi ma?”Eu i-am replicat dupa cum stiam eu de “Academia militara”M-a intrebat daca Cornelescu mai este acolo la Carol Davila.I-am spus ca da. Daca am vazut ca il cunoaste am zis in mine ,Ia sa il provoc sa vad ce poate sa spuna ceva negativ de Fr, Cornilescu.Profesorul acesta era un om flecar si pentruca il stiam cum este caracterul lui,Am replicat la cuvintele lui de Fr, Cornilescu cu aceste cuvinte provocatoare;Cine Cornelescu? lasati-l Dle, profesor. Atunci El mi-a zis, “ ce ma; domnul Gheorghe”? Iti spun eu ce om este Cornilescu ma.Si a inceput sa depane o Intamplare pe care nu credeam ca astfel de cuvinte le pot auzi din gura acestui profesor flecar.Incepe sa-mi povesteasca ca , era prin anii imediat de dupa razboi si era criza de posturi de catedra in invatamant la vremea aceia.
El nu avea loc de munca. S-a dus la Fr, Cornilescu care era director in ministerul invatamantului.si i-a cerut ajutorul. Fr, Cornelesc i-a spus sa ia loc pana se uita Dansul in evidenta unde ar putea sa gasesca o catedra libera.Profesorul in cauza cunostea cate-va limbi straine, cu ani de seminar teologic.Dupa ce a rasfoit fila dupa fila, a spus asa;”Mitica, nu am decat unul singur la Giurgiu” daca vrei. Nu se mai punea problema daca vrau. L-am acceptat, i-am multumit si am plecat.Facea naveta in fiecare zi pana la Gurgiu.Ce s-a gandit el sa fie recunoscator de faptul ca in astfel de crza i-a dat post sa-i faca o atentie Fr, Cornilescu ca recunostinta. Si pentruca era foametea aceia mare din anii 47,a luat un sac cu faina si s-a dus unde locuia Fr, Cornilesci.Era un om vanjos si s-a urcat cu sacul pe scari pana la etaj unde locuia Dansul.
I-a multumit pentruca l-a ajutat si i-a spus ca, i-a adus acst sac cu faina.Atentie ce i-a spus Fr, Cornilescu;”Mitica i-al si dute cu el ca nu vreau asa ceva”Aceasta e istoria pe care nu a cunoscut-o nimeni despre integritatea celui care a fost un monument al lui Dumnezeu scluptat dupa caracterul Domnului Hristos.Ramane sa ne analizam cum am fi actionat noi daca eram in locul Fr, Cornilescu.Sa ne uitam printre noi care spunem cu gura ca suntem credinciosi, ce caracter avem si daca gasim ceva, o farama de inegritate in vietile noastre.Iata dece Cuvantul ne Invata ca astfel de Frati merita sa le urmam credinta.
John Balarie
Los Angeles California!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu