Matthew
15:13 Drept rãspuns, El le-a zis: "Orice rãsad, pe care nu l-a sãdit
Tatãl Meu cel ceresc, va fi smuls din rãdãcinã.
14
Lãsati-i: sunt niste cãlãuze oarbe, si când un orb cãlãuzeste pe un alt
orb, vor cãdea amândoi în groapã.”
Avem aici doua versete care mie mi-au atras atentia
in mod special. Am citit de multe ori acest loc. De data aceasta am sesizat
ceva care i-mi este de mare folos sa inteleg inca odata ca, Dumnezeu este acela
care seamana, s-au sadeste unrasad. Sigur ca, Mintuitorul, nu se refera la
rasadul pe care il cunoastem noi. Ci El vorbeste in pilde ca sa ne fie ceva mai
usor de a intelege ce are El in vedere, cu privire la nasterea din nou.
Pentruca ,un rasad pus in pamint este tot una cu un
suflet care este nascut din nou si pus in Adunare. As asemana Adunarea cu
gradina in care Dumnezeu planteaza acest rasad, (suflet). Dar Cuvintul ne arata ca, sunt
si rasaduri pe care nu Dumnezeu ,Tatal Domnului Hristos le-a plantat, le-a sadit.Ce se va
intimpla cu aceste rasaduri care nu au fost plantate(nascute din no?) Domnul
Isus spune destul de clar. Tatal Meu le va zmulge. Cind? La cules. Este o
asemanare cu pilda neginei si a griului, ele cresc impreuna.Pina cid? pina la culesul roadelor.
Si vedem aici ca va fi smuls din
radacina. Cu alte cuvinte nu va mai da lastare din locul unde a fost acel
rasad si smuls.
In Psalms
80:8 Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, si ai sãdit-o.
Sigur ca Egiptul este lumea de unde Dumnezeu a scos
acest rasad si la presadit, nu stiu daca cuvintul este correct. Dar oricum
Dumnezeu a sadit-o in biserica(adunare) si in continu El ea grija ei sa creasca
sa dea roade spre slava Lui.
Apoi Domnul Isus muta atentia la cei care se cred ca
sunt calauze pentru orbi. Putin mai sus, ucenicii au venit la Mintuitorul si
i-a spus ca,” fariseii au fost ofensati de vorbirea Lui”. Si drept raspuns El
le zice aceste cuvinte din versetul 14
Lãsati-i: sunt niste cãlãuze oarbe,
Nu stiu la ce iar folosi unui orb sa-si angajeze s-au
sa se incredinteze pe mina unui orb la
fel ca si el.Mintuitorul le aduce in atentie ca, ar fi dezastru nu numai pentru
orbul care si-ar pune nadejdea in calauza lui, dar si chiar pentru acea
calauza.Ce se va intimpla cu ei? vor
cãdea amândoi în groapã.”
Ceva mai aproape de zilele noastre in adunarile unde
se string cei care se considera credinciosi sunt si calauze oarbe. Poate pare strengi(straniu) aceasta afirmatie. Dar
daca suntem sinceri cu noi insine, vom recunoaste acesta stare de fapt din
adunari.Nu e cu mirare ca sufletele sunt hranie s-au conduse deseori de orbi.
Spun orbi,la modul spiritual.Hrana care este cea mai adegvata ramine Cuvintul
lui Dumnezeu cu lumina pe care Duhul Sfint o da fiecaruia in parte.Aici
trebuie sa fim foarte atenti ce lumina primim.E de natura divina s-au de natura intelectuala ?.Aceasta din urma nu iti ajuta la nimic.Poti minca din ea si tot flamind vei fi.Hrana omeneasca nu satura.
Ca sa primesti Lumina, ea este conditionata de sinceritate si de cercetarea
Cuvintului.Daca vi inaintea lui Dumnezeu cu o inima golita de tine insuti,
atunci El te va umple cu ce vine dela El nu dela oameni.Poate esti unul care te
consideri ca ai fi o Calauza prin Adunare.Daca asa stau lucrurile ia seama sa
nu fi una oarba.Nu numai ca tu vei cadea in prapastie ci si cel caruia vrei
sa-i fi calauza. Responsabilitatea inaintea lui Dumnezeu este cu mult mai mare.
John Balarie
Los Angeles California
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu