Psalmul 31;19. O, cît de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine,şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
Psalmistul gustase din relatia lui cu Dumnezeu dealungul vieti lui ,aceasta bunatate pe care i-a aratat-o Dumnezeu.Nu stiu cati dintre noi care spunem ca avem o relatie personala cu Dumnezeu prin Domnul Hristos am expiermentat aceasta bunatate a lui Dumnezeu, cel putin in anul care a trecut. S-a incheiat un an si iarasi spun; “cati dintre noi a multumit lui Dumneaeu pentru bunatatea aratata in decursul anului care a trecut”?.Suntem nepasatori, o lasam sa treaca pe langa noi aceasta bunatate pe care si-a aratat-o in anul care a trecut. Si nu numai, ci decand El s-a indurat de noi.O, cît de mare este bunătatea Ta, Psalmistul este obligat as zice sa recunoasca ca Dumneezu si-a aratat fata de el bunatate.Exclama parca plin de mirare .O, cît de mare.
Cu alte cuvinte, parca ar fi vrut sa spuna;”nu o merit”.As zice, este impresionat de marinimia lui Dumnezeu cum actioneaza in viata lui.De cate ori am exclamat si noi prin a ne mira de bunatatea Lui care si-a aratat-o?. Sau asa cum am spus mai sus am fost indiferenti.Nu cum-va suntem porniti sa spunem ca Dumnezeu ar fi obligat sa is arate bunatate fata de noi? indiferent daca ii cinstim sau nu numele Lui cel sfaint? Indiferent daca traim dupa voia Lui?Vad in atitudinea Psalmistului o recunostinta pe care rar o intalnesti si la noi cei care ne numim noi insine copii ai Lui Dumnezeu.Cred ca daca nu am vazut in vietile noastre aceasta bunatate a lui Dumnezeu,ar trebui sa ne trezim la realitate.pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine Inteleg ca Dumnezeu si-a aratat bunatatea Lui dar ca mai si pastreaza din aceasta bunatate. Dece ar pastra Dumnezeu? Nu cred ca am sa gresesc daca spun ca,El si-a aratat-o in decursul anilor dar ca nu l-am cinstit cum se cuvine.
Atunci El si-o retrage si asteapta ca sa ne venim in fire ca sa poata sa-si arate din nou aceasta bunatate.Ca tata iti arati bunatatea fata de copilul tau cand este ascultator si nu iti iese din voia ta.Apoi revi si ti-o arati din nou cand copilul is revizuieste atitudinea fata de tatal lui.As intelege ca, Dumnezeu nu-si iroseste oricum bunatatea Lui, ci o pastreaza.Pentru cine o pastreaza? Iata ca asa cum am spus ceva mai sus, pentru cel ce is revizuieste atitudinea fata de Dumnezeu.Asta presupune sa te temi de El.Cu alte cuvinte,pentru cei ce se tem de Tine.Am spus cu alta ocazie, cine se poate teme de Dumnezeu.Spuneam atunci, ca se tem numai cei ce il cunosc pe Dumnezeu si il recunosc ca Stapan al lor. Pentru acestia Dumnezeu pastreaza aceasta bunatate.As merge pana acolo sa spun ca, nu seaca si ca este un izvor pe care Dumnezeu il are in Inima Lui de Tata pentru cei rascumparati ai Lui.
Iata secretul ca sa te bucuri de bunatatea lui Dumnezeu. Trebuie sa il cunosti si sa te temi de El.Fara aceaste doua componente din partasie sa nu ne asteptam ca Dumnezeu sa is reverse bunatatea Lui peste noi.Este o atentionare pentru noi care pretindem ca suntem ai Lui si il cunoastem.Ce sa mai spun de a ne teme. Aratam noi ca ne temem cand nu traim potrivit cu Cuvantul pe care ni la dat?.şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, Psalmistul era destul de constient ca numai acestia sunt beneficiarii acestei bunatati.O alta latura a celui ce sustine ca il cunoaste este increderea in Dumnezeu.Cand trecem prin situatii grele in viata atunci se vede cat pret punem pe ajutorul pe care il asteptam dela Dumnezeu. Psalmistul aduce increderea in Dumnezeu in atentie.Folosim noi aceasta incredere care vine din credinta?Aici este testul pe care fiecare trebuie sa ni-l facem personal.
Multi dintre noi spunem ca suntem credinciosi si asa poate fi. Dar cand este vorba sa te increzi in promisiunile date in mod special copiilpr Lui sovaim.Sau fara vorbe le punem la indoiala.Inteleg ca,Dumnezeu si-o arata aceasta bunatate, celor ce prin incredere cinstesc numele Lui.As indrazni sa spun ca; Dumnezeu nu is iroseste bunatatea Lui pentru un suflet care ii necinsteste numele sau il compromite.Am ajuns la un punct critic din viata noastra ca si rascumparati ai Domnului Isus.Iata acest punct critic; în faţa fiilor oamenilor! Unde suntem chemati sa facem dovada ca suntem din cei care il cunosc pe Dumnezeu si ne incredem in El.Increderea si cinstirea numelui Sau le putem aratata unde traim in mijlocul celor care nu-L cunosc. Cu alte cuvinte, in fata fiilor oamenilor cu care venim in contact zi de zi.Aici este campul de lucru a celor rascumparati.
Cuvantul face referire a oamenilor care nu-L cunosc personal pe Dumnezeu. Am mai spus cu alta ocazie, ca in adunare, in biserica, suntem cu totii credinciosi. Cand insa vine vorba sa aratam incredere sau ca suntem credinciosi printre fiii oamenilor tacem, ne ferim, rusinea ne umple intreag fiinta. Psalmistul a adus in atentie ca motiv de baza pentru a fi beneficiari de bunatatea lui Dumnezeu, aceasta dovada ca cinstim numele Lui printre fii oamenilor. Unii dintre noi ne invartim in cercul celor care participa la strangerile laolalta.Este neaparata nevoie sa facem dovada inaintea oamenilor.Cu alte cuvinte, de a da o marturie in fata fiilor oamenilor! ca aparti lui Dumnezeu.Avem nevoie sa cerem lui Dumnezeu sa ne dea dorinta si puterea necesara de a ne arata increderea in Dumnezeul nostru, in anul acesta printre acesti fii ai oamenilor. Asta spre slava lui Dumnezeu si spre bucuria noastra ca il cinstim prin vietile noastre.Si atunci, da, ne vom bucura de bunatatea Lui cea mare fata de noi.
John Balarie
Los Angeles California!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu