Psalmul 102:11. Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă,............

Psalmul 102:11. Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă,şi mă usuc ca iarba.

      Era ingrijorat Psalmistul as zice, ca se trece. Dar ce numai el ar fi vrut sa stea tanar? Sunt multi care se uita cum sa-si prezerve viata mai bine.Vorbesc de cei care se considera ca sunt in asteptarea Mantuitorului.Unora le este frica de necunosutul dinaintea lor. Dar cum suntem noi  care spunem ca suntem asigurati in Domnul Hristos?Avem si noi o astfel de ingrijorare?Poate este o intrebare la care este destul de greu sa dam un raspuns pentru noi insine.Traim si noi in acest trup de carne care trage la pamant.Este o lupta continua intre firea noua din Dumnezeu si aceasta fire veche in care ne traim zilele pamantesti.  Zilele mele sînt ca o umbră nu spune Psalmistul de zilele omului ci era interesat de zilele lui personale. Cati din cei care nu au vesnicia asigurata sunt interesati de zilele lor? Cu alta ocazie spune Psalmistul de zilele omului ca sunt ca si iarba.Psalmul 103:15. Omul! zilele lui sînt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe cîmp.Nu stim daca el se va fi uitat primadata cum sunt zilele omului si dupa aceia la ale lui.

      Suntem tentati sa ne uitam la altii si mai putin la noi insine.Cred ca si-a venit in fire si va fi spus;Ia sa las eu pe om si sa ma uit la ale mele cum sunt inaintea lui Dumnezeu.Indefinitiv, ce este umbra, iarba, sau floarea?Toate trei ne arata ca timpul trece si odata cu el si noi.Vrea sa spuna Psalmistul ca nu pamantul este locul unde sa iti gasesti odihna. Ce beneficiu ar avea omul sa aibe un confort asa cum si-l doreste si sa vada ca se usuca?A veni o astfel de stare peste Psalmist si la pus in situatia sa se analizeze.Nici noi nu suntem altfel decat Psalmistul.Si noi trebuie sa realizam ca vine o vreme cand ne uscam. Nu ne uscam deodata, asa treptat,dar ne uscam.Cei de facut cand am inceput sa realizam ca ne uscam? Psalmistul incepea acum sa-si faca o analiza a vieti. Dar noi avem nevoie de o astfel de analiza? Negresit ca da.Cum am trait de cand spunem ca ne-am intors la Dumnezeu,cu toate ca e gresit spus.Normal este asa;De cand s-a indurat Dumnezeu de noi.

        Avem noi sentimente de vinovatie, ca am avut totul deplin in Domnul Hristos pentru a trai o viata dezinteresati de noi insine si mai mult spre slava lui Dumnezeu? Ne uitam la noi peste anii care s-au scurs si ne vedem ca vrem sau nu ne uscam.Ce spune aceasta uscaciune din trupul nostru? Ca zilele sunt ca o umbra. Cu alte cuvinte, care stau sa treaca.Erau pentru Psalmist ca o umbra care este gata să treacă,  Si tot asa sunt si ale noastre.Poate cei tineri nu le vad asa acum.Dar si ale lor tot umbre sunt. Nimic nu sta pe loc, ci totul e in miscare.Umbra da,se ridica si apoi dispare,se duce. Unde se duce? ca sa ia cu ea o alta zi ca si aceasta la randul ei sa dispara.Si asa zi dupa zi fara ca sa bagam prea mult deseama ne uscam. Numai in cazul ca suntem intelepti realizam cat de trecatori suntem.Psalmistul parca ar vrea sa spuna ca suntem nimic.Apoi, el ajunge la aceasta constatare ca se usuca.şi mă usuc ca iarba.Orcat de mult ai uda iarba la un moment dat tot se usuca. Are vremea ei.

      Este un ciclu pe care l-a stabilit Dumnezeu in natura. Dar si cu omul este la fel te nasti si apoi te usuci in termenul pe care Psalmistul il aduce inaintea noastra. Orcat de multa grije ti-ai lua tot vine timpul sa te usuci.Sunt unii care se ocupa asa de mult de acest trup, mai ca nu stiu cum si ce sa-i mai faca ca sa-i prelungeasca egzistenta in felul cum vor ei.Cu alte cuvinte, sa-l tina in asa fel sa nu se usuce.Daca avem o varsta mai inaintata si ne uitam in oglinda realizam ca deja a inceput mai mult uscaciunea  sa apara in noi.Psalmistul era destul de constient ca deja a inceput sa se scuturare  petalele vieti pana la cea din urma.Ca nu ne impacam cu scuturarea lor e una si realitatea este cu totul alta.Sa folosesc cuvintele Psalmistului din Ps; 103:15.ca floarea El nu spune ca, ma voi usca. Deja aparuse in viata lui uscaciunea.Nu-i ardea la tinerete sa se uite daca se usuca.Nici noi nu am platit atentie la acest fenomen care este inevitabil.

      Ce zicem noi care suntem credinciosi cu privire la aceasta uscaciune care apare si la noi ca la orcare om? Avem noi sentimentul ca incurand ne vom intalni cu scumpul nostru Mantuitor?Si Ap, Pavel sesizase aceasta uscaciune in trupul lui. El o numeste “trecere” 2 Corinteni 16…..Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuş omul nostru din lăuntru se înoieşte din zi în zi.Daca uscaciunea, sau trecerea, apare tot mai pregnanta din zi in zi,Omul din launtru se inoieste din zi in zi?.Aceasta trebuie sa fie tinta celui credincios. Sa uite de omul deafra si sa fie preocupat de omul din launtru sa creasca ,sa se inoiasca din zi in zi.Cand esti preocupat de omul din launtru il vei lasa  pe omul deafara. Sa nu spun ca il neglijezi ca nu prea le  cade bine multora.Am vazut la anii acestia pe multi care asa de mult sunt preocupati de omul deafara ,ca nici la tinerete nu o faceau.Vine peste uni  din noi acelasi sentiment de tristete de amaraciune cum a venit peste psalmist? Nu vedem, ca Ap, Pavel era  alarmat as zice precum Psalmistul.Pavel avea ochii indreptati spre cer ceia ce gasim numai la cei care sunt gata sa se intalneasca cu Domnul Isus. Aici este testul pe care trebuie sa ni-l facem singuri si in mod serios.

      Suntem noi gata sa ne uitam cum stam cu viata spirituala? Ca in ea sa nu apara uscaciune? Sau suntem si noi din cei care am vrea sa prezarvam acest trup mai mult decat ce este nou pus in noi de Dumnezeu? Asta numai in cazul ca avem aceasta fire noua din Dumnezeu.Care fire am vrea sa fie ocolita de uscaciune? O intrebare care nu pentr toti face sens.Dar aceasta face dovada ce iubim mai mult.Sa nu fiu inteles gresit. Nu spun ca nu trebuie sa iei grija de santatae. Dar, facand comparatie in ce ingrijim mai mult vom vedea ca ne preocupam mult mai mult de acest trup care, se usuca oricum.Suntem noi interesati, preocupati, de inoirea launtrica de zi de zi pe care o aduce Ap, Pavel in atentiea noastra?Fiecare se cunoaste destul de bine ce urmareste in viata.Psalmul 39:4. „Doamne, spune-mi care este sfîrşitul vieţii mele,Era preocupat ma gandesc, sa-si puna viata in randuiala stiind ca va da cu ochii de Facatorul lui.El nu intreaba cand va sfarsi cu uscaciunea din trupul lui.Era constient ca nu e revers la ce a inceput sa se usuce, sa se ofileasca.Ap, Pavel nu platea atentie la ce era deafara. Preocuparea lui era cu totul diferita de a Psalmistului.Cu alta ocazie am spus ca;Israelitii precum Psalmistul aveau o alta relatie pamantesca cu Dumnezeu.Pavel si cei rascumparati au legatura cerului cu Dumnezeu.

      Se framanta Psalmistul, nici unul din noi nu stim cate zile mai avem.Numai vedem cum ne uscam.Zilele Dumnezeu le-a lasat sa fie un necunoscut pentru noi.care e măsura zilelor mele,ca să ştiu cît de trecător sînt.“Psalmistul vazand ca se usuca, intreaba pe Dumnezeu sa-i spuna cand va sfarsi cu aceste zile.As zice ca era interesat sa urgenteze punerea la punct a unor atitudini, stari, din viata lui care nu plac lui Dumnezeu.Cat de mult suntem noi interesati sa facem un control launtric sa vedem ce mai sunt de eliminat?Poate pe Psalmist il lasa puterile si avea nevoie de altcineva sa ia grija de el.Asa cum deefapt s-a si intamplat. Dar poate unii dintre noi se gandesc la fel ca si Psalmistul, cand uscaciunea is atinge apogeul in trup, ce urmeaza dupa aceia?Ei uite, dece este necesar acest control amanuntit.Nimic intinat nu va intra acolo.Poate te crezi ca esti destul de bine in relatia cu Dumnezeu.Sa nu uitam ca, gandurile noastre nu sunt gandurile lui Dumnezeu.Nu stiu cati dintre noi ne-am pus aceasta intrebare ca si  Psalmistul.

       Ap, Pavel nu is punea acesta intrebare. Dece? Pentruca intelegem din ce spune prin aceste cuvinte;Romani 14:8. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi sîntem ai Domnului. Ne impacam noi cu gandul acesta? Nu este usor cand puterile te las. Cei rascumparati se incadreaza in cuvintele Ap, Pavel.fie că trăim, Dumnezeu sa ne dea har sa traim, pentru El.Suntem chemati sa fim o marturie printre cei ce se tem de moarte.fie că murim, Uscaciunea, in final aduce moartea. Dar ce minunat este faptul ca  pentru noi ca rascumparati ai Domnului Hristos  avem aceast asigurare, ca vom trai vesnic impreuna cu El.I-mi place asa de mult aceste cuvinte ale Domnului Isus care aduce o relaxare sufleteasca in inima celui rascumparat.Ioan 14;19.pentrucă Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.Acolo unde este El si unde vom fi si noi vor mai fi in trupurile de slava niciun fel de uscaciune. Domnul sa ne dea har sa fim plini de bucurie in aste[tarea intalniri cu El.

John Balarie

Los Angeles California!