Psalmul 86:7. Te chem, în ziua necazului meu,căci m-asculţi.
Psalmistul era increzator ca daca apeleaza, il cheama pe Dumnezeu,ii va raspunde.In relatia lui cu Dumnezeu avusese si alte situatii cand a chemat numele lui Dumnezeu si in bunatatea Lui ia raspuns. Dar el spune de o zi ,de o situatie in care simtea nevoia sa fie ajutat.Nu stim ca nu ne spune ce anume situatie avea Psalmistul.Nu gasea in jurul lui niciun ajutor care sa-l scape din situatia prin care trecea.Dar si noi avem situatii delicate prin care Dumnezeu ingaduie cu un scop sa trecem in viata aceasta vremelnica. Chiar daca nu ne impacam cu ele, sunt parte din aceasta viata. Unii din noi poate au mai multe situatii si de o intensitate mai profunda.Dar si o expierenta mai bogata in aceasta relatie de partasie cu Dumnezeu.In orce caz, simtim nevoia sa apelam la Dumnezeul nostru.Psalmistul spune, Te chem, Nu ezita el cand avea necazuri sa-L cheme.Lucra in Inima lui Credinta care genereaza incredere in Dumnezeu pe care Il chemi la necaz.
Cand apelezi la Dumnezeu, stai in asteptare sa vezi cum va interveni El in situatia prin care treci.El nu-si abandoneaza pe copiii Lui.Cei ce au expiermentat aceasta legatura intre Tata si fiu, stiu bine.Cu alte cuvinte,nu incerc sa le rezolv eu ca ma depasesc. Acesta este si motivul de vin la Tine sa primesc ajutorul necesar pe care nu-l pot avea de nicaieri.In general noi ca credinciosi incercam sa rezolvam situatiile prin propile noastre puteri abilitati. Nu vreau sa fiu inteles gresit ca nu trebuie sa ne rezolvam problemele vieti singuri. Dar sunt situatii care nu depind de abilitatea,capaciatea noastra umana si necesita interventia divina a lui Dumnezeu.Numai cei ce au expiermentat aceasta interventie divina pot intelege mult mai bine ce inseamna acest ajutor divin. Au fost si sunt credinciosi care au expiermentat in vietile lor aceasta interventie divina, fara decare nu puteau sa biruiasca, dela diferite incercari inclusiv tentatiile pacatoase.
Dar iata ce spune Psalmistul; în ziua necazului meu, Nu cred ca este necesar sa asteptam o astfel de zi a necazului ca sa ne prezentam inaintea Tatalui nostru ceresc sa-i spunem ce ne apasa.Probabil ca Psalmistul cand era in afara necazului is rezolva situatiile minore singur, sau cei care ii stateau la dispozite le rezolvau ei. As mentiona ca, lipsa de necazuri ne impinge ca si pe Psalmist sa rezolvam noi insine situatiile vieti.Nu am sa gresesc daca zpun ca, atunci cand vedem ca suntem falimentari, neputinciosi de a le rezolva apelem la Dumnezeu.Asta nu Inseamna incredere.Noi trebuie sa apelem la Dumnezeul nostru in toate situatiile in care ne aflam.Asa cum am spus nu stim ce situatie va fi avut Psalmistul in viata lui. Nu cred ca am sa gresesc daca aduc inainte Pacatul care este o sursa de a ne creia situatii pe care Dumnezeu le administreaza in vietile noaste.Numai atunci il vom cinsti pe Dumnezeu cand vedem ca ne-a ajutat si am iesit biruitori in incercare prin care a ingaduit sa trecem.
Se pune o intrebare pentru noi care spunem ca suntem copii ai Lui Dumnezeu. Este gresit sa vi , sa aduci inaintea lui Dumnezeu toate “nimicurile”? Personal nu inteleg asa ceva, ca nu merita sa te prezinti inaintea Tatalui pentu orce lucru.Vin Inaintea lui cu apsolut orce ma framanta.Sunt nimicuri care ne fac viata mizerabila. ma refer la pacatele pe care unii le considera nimicuri.Cuvantul ne aduce in atentie un lucru minunat, anume;Acest verset se aplica celor care sunt sinceri si vad ca se confrunta cu tentatii care pot sa-i dezicilibreze in viata.Pentru acestia care sunt sinceri ,orce lucru care incearca sa puna stapanire pe el este necesar de a fi adus inaintea lui Dumnezeu.1 Petru 5:7. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuş îngrijeşte de voi. Nu citim numai unele, sau pe cele pe care nu le puteti rezolva.As largi putin ingrijorarile, cu tot felul de situatii prin care trecem.Sunt situatii sau tentatii la care conlucram noi insine. Fie ca suntem constienti sau nu, vom suporta consecintele acestor stari de lucruri la care am contribuit.
Cineva spunea odata, ce sa aduc toate nimicurile inaintea lui Dumnezeu? Nu stiu ce numea el nimicuri.Dar asa cum am spus ceva mai sus, aceste nimicuri ne pot face viata amara sa nu spun mizerabila.Copilul firesc se prezinta inaintea tatalui cu toate nimicurile.Dece nu si Copiii lui Dumnezeu nu ar face-o? Apeland cu toate…. facem dovada ca il cinstim pe Tatal nostru si ne incredem in bunatatea Lui..Sunt si dintre aceia care poate spun ca, “il deranjez cu aceste nimicuri.”El vrea sa auda dela noi ce ne apasa, ce necazuri avem si El ne asculta.căci m-asculţi. Ce relatie frumoasa avea Psalmistul cu Dumnezeul lui.Poate cineva va zice, da , dar daca ne uitam mai amanuntit in viata lui vedem si stari negative.Orcare dintre cei rascumparati poate trece prin situatii care sa nu faca cinste lui Dumnezeu.Asta, din cauza ca la o vreme oarecare am socotit ce trebuia sa aducem inaintea lui Dumnezeu ca sa fim ajutati nimicuri.
Spun deseori de disciplina lui Dumnezeu pe care o aplica celor rascumparati ai Lui.Psalmistul nu a fost scutit nici el de aceasta disciplina pe care o va recunoaste el, ca i-a facut bine.Cand esti sincer cu tine si inaintea lui Dumnezeu, realizezi ca disciplina este buna ba chiar necesara.Deseori aduc in atentie acest fel de a lucra a lui Dumnezeu cu copiii Lui. Daca ne-ar lasa ne discipinati ar fi vai de noi.Prin natura noastra fireasca nu ne venim in fire.In Ps, 119; 67. Pînă ce am fost smerit, rătăceam dar acum păzesc Cuvîntul Tău. Vedem cum Psalmistul a realizat ca aceasta disciplina i-a facut bine.El a mai apelat la Dumnezeu in situatiile triste din viata lui si a vazut ca Dumnezeu la ascultat. In general noi nu ne oprim asupra vieti noastre sa ne analizam consideram ca suntem fara repros. Dar Dumnezeul nostru care ne priveste nu ne vede asa. Si este necesar sa intervina sa corecteze ce nu e dupa voia Lui in vietile noastre.El ingaduie in viata noastra astfel de situatii ca ale Psalmistului tocmai ca sa apelem la el. Cu alte cuvinte, sa vedem noi insine ca avem nevoie de ajurorul, sau interventia Lui.căci m-asculţi.Cata bucurie produce aceasta incredere ca Dumnezeul nostru ia seama la chemarea noastra pe care o adresam cand suntem in stramtorare.
Poate vor fi si unii dintre aceia care nu au avut nevoie sa apeleze ,sa cheme numele lui Dumnezeu.As avea dubiu ca acestia sunt ai lui Dumnezeu.Pentruca Cuvantul ne arata destul de clar ca, pe cine iubeste il si pedepseste.Orce Copil al lui Dumnezeu are viata presarata cu necazuri de tot felul. Dar el nu dispera cum nici Psalmistul nu dispera cand trecea prin astfel de necazuri. Ci increzator venea inaintea lui Dumnezeu. Si increderea pe care o avea ii aducea liniste pace in asteptarea sa vada cum lucreaza Dumnezeu.Daca Psalmistul putea sa aibe o relatie de intimitate cu Dumnezeul lui, noi si mai mult prin Domnul Isus Hristos. Mantuitorul care ne este Mijlocitor spune aceste cuvinte; Ioan 14:14. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.Sunt situatii cand aducem la cunostinta lui Dumnezeu si nu intelegem daca Dumnezeu ne-a raspuns sau nu.Un secret al rugaciuni este acesta; “orce rugaciune a noastra trebuie incheiata cu facase voia Ta”Noi avem mult mai multa cunostinta de cum sa ne adresam Tatalui. Domnul sa ne dea harul sa venim cu toate inaintea lui Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.
John Balarie
Los Angeles California!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu