Psalmul 18:3. Eu strig: «Lăudat să fie Domnul!»...............

Psalmul 18:3. Eu strig: «Lăudat să fie Domnul!»şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.

         Am avut recent o discutie cu un frate si acesta mi-a dat acest verset.Psalmul 18:3.Nu stiu la ce vrasmasii s-a gandit el. Oricum, cand vom mai vorbi am sa il intreb. Psalmistul, face referire la vrasmasii lui firesti, fizici.Noi ca copii ai lui Dumnezeu avem alti vrasmasi care ne ataca deseori si inca prin suprindere.Acestia au de aface cu sufletul nostru,cu legatura noastra personala cu Domnul Isus.Am retinut ceva important in acest verset. Anume,Psalmistul spune ca; Eu strig: Bine, cand strigi te aude si cei de langa tine. Nu numai ei, dar strigatul poate ajunge undeva mult mai departe.Poti striga de groaza, de frica sa te auda cineva sa-ti vina in ajutor. Si poti striga de bucurie cum face Psalmistul in acest caz.Psalmistul nu s-a rusinat, ca pot auzi cei care sunt in apropierea lui.Poate chiar si dorea sa fie auzit de cei din jurul lui. Cu toate ca acestia ar putea sa gandeasca ca e nebun.Nu, el avea motivatia lui personala de a striga.Dar, ce nu putea sa nu strige?Putea dar asa cum am spus era motivat de aceasta purtare de grija a lui Dumnezeu.Si Inima era plina de laude catre Dumnezeul lui.Nu putea tine inlauntru fara sa dea afara.

         Sa facem o paralela cu noi care spunem ca suntem ai Domnului.Pentruca , numai asa vom avea cate ceva de invatat din ceia ce citim din Cuvantul sfant.Avem noi o motivatie sa strigam?Pe cei mai multi pe care i-am intalnit si cu care am avut cate o discutie despre a fi un copil al lui Dumnezeu,se ferea sa fie auziti de cei care erau in apropierea noastra.Deseori ma intreb daca avem si noi o motivatie de a striga sa fim auziti de cei din jurul nostru.M-am tot gandit la aceste cuvinte; de a striga. Nu e rau sa strigi in anumite imprejurari ca si cei care nu-L cunosc pe Domnul Isus personal sa poata auzi.Dar cred ca nu este neaparat, necesar, sa strigi. Ci sa ridici glasul ceva mai pronuntat ca de obicei.Ar trebui sa ne motiveze acest aspect pe care il vedem la Psalmist. Ca cei din jurul nostru sa auda ceva din Cuvant cu privire la mantuire.Mantuire, care este darul lui Dumnezeu.

         Scriptura ne arata ca, insusi Domnul Isus a strigat in templu cand i s-a dat cartea si a citit din Prorocul Isaia.Ioan 7:37……….. Isus a stătut în picioare, şi a strigat:........Totul e sa ai interes sa spui ceva despre Domnul Isus si altora. Psalmistul asa cum am spus avea motivatia lui pamanteasca care l-a determinat sa strige.Dar dece striga el «Lăudat să fie Domnul!»?Am spus cu alta ocazie ca, Psalmistul cand is epuiza toate sursele de a fi biruitor impotriva vrasmasilor lui, apela la Dumnezeu.Dece sa fie laudat Dumnezeu? Ar fi putut sa spuna Psalmistul pentruca, a intervenit si m-a ajutat sa infrang pe vrasmasii mei.Avem si noi vrasmasi?Negresit ca da. Poate si din acestia la modul literal. Dar nu la acestia as dori sa reflectam, ci la cei de natura spirituala care are deaface cu legatura noastra de partasie cu Domnul Isus, si la care acesti dusmani lucreaza ne incetat de a ne ataca.Si nu rare ori ne prinde descoperiti din pricina nevegheri.

         De dimineata pana seara cand inchidem ochii de mergem la culcare, suntem intr-o continua lupta cu acesti vrasmasi spirituali.Iata dece Domnul Isus aduce in atentie o pilda care ne arata ca trebuie sa fim in alerta, in garda continu.Vrasmasul nu te anunta cand te ataca.El vine prin suprindere si atunci gaseste pe cei mai multi dintre noi descoperiti.Cine sunt acesti vrasmasi? Toate apucaturile din firea veche de care am fost stapaniti pana cand Dumnezeu s-a indurat de noi. Apucaturi cu caracter vechi, urate, care ne da tarcoale necontenit.Ni-le cunoastem fiecare in parte aceste apucaturi care ne sunt vrasmasi.Psalmistul nu avea dubiu ca Dumnezeu poate sa-l izbaveasca. Acesta este si motivul de a apelat la Domnul. Avusese el expierenta lui propie din viata lui.Avem si noi fiecare in parte o expierenta de izbavire? şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.

         Ce apucaturi mai sunt in viata noastra? Fiecare se cunoste daca este treaz si veghiaza pentruca este o lupta continua.Ar fi multe de insirat din aceste apucaturi. Dar le las ca fiecare dintre noi sa si le cunoasca.Nu ai sa le cunosti daca nu esti in alerta, in lupta cu ele cand apar sa te atace. Ele vin si ataca, dar daca suntem in alerta si ancorati in Cuvantul lui Dumnezeu, le putem sta inpotriva prin ajutorul primit dela Dumnezeu.Daca ne facem un control cat de cat, putem noi vedea izbavire in viata noastra? Dece anume metehne am fost scapati?Daca nu ai fost scapat nu o sa ai nici motiv de a stiga:Lăudat să fie Domnul!Am intalnit pe unii care nu indrazneau sa spuna ceva despre Domnul Isus.Unii cand s-a deschis discutia au si plecat sa nu participe intrun fel la acea marturie la care suntem chemati sa o dam, aratam, inaintea celor de afara.

         Dece sa ne fie rusine de Scumpul nostru Mantuitor?Lui nu ii este rusine sa ne numeasca Fratii ai Lui.Evrei 2:11:.......De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească „fraţi“,cand Inima este plina de bucuria mantuiri,Atunci acea bucurie nu poate ramane inlauntru fara sa se exteriorizeze.Spuneam cu alta ocazie din locul unde Domnul Isus spune ca;Matei 12:34.. ….din prisosul inimii vorbeşte gura.Iata dece Psalmistul nu putea, nu avea cum sa taca sa nu aduca laude lui Dumnezeu. Avea o inima plina de binefacerile pe care Dumnezeu le-a arata fata de el.Daca avem si noi o expierenta cu Dumnezeu si daca am vazut in viata noastra astfel de binefaceri,va asigur ca nu vom putea tacea.Ce este mai minunat decat sa fi recunoscator lui Dumnezeu pentru toate izbavirile pe care le-a dat in viata.

         Daca unii duc o viata “crestina” si nu au aceasta explozie launtrica care vine dintr-o multumirea datorata.Datorata? Da, datorata pentru bunatatea Lui cea foarte mare. Nu meritam nimic dar apsolut nimic, ca El sa se indure si sa ne cuprinda in planul Sau de mantuire.Nu avem ce sa iasa din inma ca multumire catre Dumnezeu, este dovada ca nu e o partasie cu Cel ce o poate umple pana la refuz de biruinte.Acestia care nu au o astfel de inima, duc lipsa,fac o dovada in plus ca sunt cuprinsi  doar de o forma religioasa.Inca un prileji pentru noi de a vedea daca in Inima noastra sunt astfel de multumiri catre Dumnezeul nostru, si daca este gata sa aduca afara acel strigat decare vorbeste Psalmistul in acest loc.Domul sa dea har tuturor copiilor lui sa nu se rusineze de Scumpul nostru Mantuitor.

John Balarie

Los Angeles California!