Fapte 9;26. Cînd a ajuns în Ierusalim,..................

Fapte 9;26. Cînd a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.

       Desprind din acest verset o atitudine a Apostolior care e nu numai a lor dar si a celor care Intradevar sunt nascuti din nou.Ei la vremea aceia s-au lasat condusi de firea pamanteasca cum si noi facem deseori in relatiile noastre ca Frati.Dar mai tarziu vom vedea ca, Dumnezeu, nu i-a lasat in aceasta stare in care se gaseau. Cînd a ajuns în Ierusalim, Este vorba de Saul care lucrase Dumnezeu In viata lui In chip dramatic o nastere din nou.Nu a fost doar o stare emotiva care se vede azi printre noi la cei mai multi.Cunoastem noi toti care citim Cuvantul la rand. Zic la rand, pentruca, am Intalnit si din acestia care deschid Biblia la Intamplare zicand ei; ¨Sa vedem ce ne vorbeste Dumnezeu¨As face o precizare anume: Dumnezeu ne vorbeste prin tot Cuvantul Lui.Acesta este si motivul de ni la dat ca sa ne fie calauza in aceasta viata vremelnica,pana ajungem acasa.

         Altii citesc pe sarite si nici-o data nu ajung sa citeasca toata Biblia. Am spus In treacat acest aspect care este practicat de unii dintre noi.Saul acuma era as zice; Infometat dupa Cuvantul lui Dumnezeu si dupa vestirea Evangeliei a Domnului Hristos. Dar Iata ca s-a aprins In el dorinta sa mearga la Ierusalim sa vada si el pe Apostolii care se strangeau la un loc. Si care umblasera cu Domnul Hristos.Dar contrar cu asteptarile lui, acestia au fost reci fata de el.Ce va fi zis Saul despre o astfel de atitudine abordata de Apostoli? Este greu sa Intelegem numai daca ne putem pune in locul lui.A ajuns la Ierusalim ajutat de fratii din Damasc care acum stiau cine este acest Saul.Iata prima dorinta a lui Saul care era;Saul a căutat să se lipească de ucenici; Dar Cuvantul ne arata ca i-a fost Imposibil.Deseori am asistat la astfel de atitudini si printre cei de azi care sunt mai ne insemnati in ochii celor care se cred ca sunt ceva mai sus decat alti frati.Uite aceasta atitudine se gaseste printre cei ce se strang laolalta.

         Putem vedea atitudinea lui Petru cand a fost invitat sa se duca la Sutasul Corneliu.Cum a fost reticient si cum a trebuit fizic sa intervina Domnul Hristos. Si Petru ca toti Apostolii erau ultra nationalisti. Adica, vroiau ca Evangelia mantuiri sa fie doar pentru Evrei. Scapasera din vedere cuvintele Domnului Hristos cand le-a zis sa se duca in toata lumea sa propavaduiasca aceasta Evangelie care are deafce cu Imparatia lui Dumnezeu.A trebuit sa Il ridice Dumnezeu pe Saul care mai tarziu se va chema Pavel sa mearga la Neamuri.I-a fost cu neputinta lui Saul sa se alipeasca de Ucenici.Daca am privi lucrurile omeneste, Saul ar fi trebuit sa se departeze de ei. Cu alte cuvinte, sa se rupa cum fac azi destui si is fac adunarea, biserica lor.Nu, nu ptea Pavel sa faca asa ceva. Era constient cine Ii iesise in drumul Damascului. Si asa cum a Intrebat atunci, sunt convins ca a Intrebat si acum cand era respins de Ucenici. Va fi zis el; ¨Ce sa fac Doamne¨, cum sa actionez ? ca nu vreau sa actionez din pornirea mea fireasca.

        Am cunoscut pe unul care insista sa cumparam un loc viran si sa facem noi o cladire in cre sa ne adunam. Ideeia in sine nu era rea. Dar in discutie mi-a zis ca el va sta la usa si va primi doar pe cei pe care vrea el.Aceasta atitudine, este fireasca si nu are apsolut nimic cu caracterul unui Copil al lui Dumnezeu.Am spus In treacat aceasta Intamplare sa vedem ca nu suntem mai buni decat Apostolii de odinioara.Aveau Apostoli un motiv bine Intemeiat din punct de vedere firesc.Le  era frica de cine stiau ei ca este acest Saul.Dar nu s-au gandit o clipa ca, la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta. Cu alte cuvinte, din fiara El Miel te face.dar toţi se temeau de el, Aceasta teama nu e dela Dumnezeu. Avea sa spuna Pavel ca ;Voi nu ati primit un duh de frica… Romani 8:15. Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!“

         Apostolii erau prizioneri, robi, Inca acestor sentimente firesti.Noi toti in firea noastra veche avem acest duh de frica. Spuneam cu alta ocazie ca, acest sentiment de frica, teama,il mostenim dela Adam.Atunci cand Adam a fost chemat de Dumnezeu dupa ce a luat din pomul oprit, a raspuns cu acest sentiment de frica.Versetul ne relateaza;căci nu puteau să creadă că este ucenic. Apelau si ei la aceasta credinta fireasca care nu are nimic de aface cu mantuirea.Asa a gasit Dumnezeu cu cale sa-i lase in acest sentiment de frica, ca mai tarziu sa realizeze ei Insui si noi azi, dece suntem Instare caind privirea nu ete Indreptata la Dumnezeu. Iata interventia lui Dumnezeu care avea In vedere sa-l foloseasca pe  Barnaba in aceasta situatie. Saul care mai tarziu se va chema Pavel, avea sa fie Introdus in randul Apostolilor chiar daca pentru Inceput a fost respins intrun fel de Apostoli.

         Apostolii au scapat din vedere ei ca, la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta.Aduc In atentie si acest verset ca sa putem vedea cum lucreaza la un suflet Dumnezeu. Deseori ramanem uimiti de felul cum lucreazaDumnezeu.El are caile lui de a lucra In fiecare suflet pe care vrea sa-l mantuiasca. Ucenicii au ramas suprinsi ca orcare dintre noi.Poate asa au ramas si Apostolii uimiti.27. Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.Ce suflet mare, larg a aviut Barnaba. Lui nu i-a fost frica de Saul.Sa se fereasca si el ca ceilalti ucenici. Atunci Barnaba l-a luat cu el, Cata bunatate se vede in felul lui Barnaba de a lucra, de a se apropia de un Incepator.Rare ori mi-a fost dat sa vad acest caracter al lui Barnaba printre cei cu care ma strangeam laolalta.Ce a facut Barnaba? l-a dus la apostoli,

         Barnaba le istoriseste intreaga Istorie a Intoarceri lui Saul pe drumul Damascului.Ce vor fi zis Apostlii? Nu stim. Dar putema Intelegem ca, Interventia lui Dumnezeu i-a linistit.Asa ma gandesc ca au pus la Indoiala ucenici puterea lui Dumnezeu de a transforma un suflet ca a lui Saul.Si nu e de mirare atat timp cat actionam fireste nu suntem cu nimic mai presus decat acesti ucenici.căci nu puteau să creadă că este ucenic.Cine Ii facusera pe ei ucenici? Nu era acelasi Dumnezeu care alege si chiama si mantuieste?Asa a fost atunci si asa este si azi . Omul este tentat sa Is atribuie lui lucrarea de mantuire a Domnului Hristos.Spunea Dpmnul Isus intr-o Imprejurare ucenicilor aceste cuvinte: Ioan 15;16. Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; Scapau din vedere ca au deaface cu acelasi Dumnezeu care s-a Indurat de ei.

         Tot asa s-a Indurat si de Saul. Pe care Dumnezeu avea sa-l foloseasca intens in lucrarea Lui de mantuire printre oameni.Sigur ca Pavel era destul de constient ca, are o chemare sa vesteasca Evangelia Domnului Hristos si la Iudei si la Neamuri. Biserica vie a Domnului Hristos este zidita din pietre vi care au fost cautate prin cariera acestei lumi .Noi toti stim unde am fost gasiti (daca am fost?) Saul a fost gasit pe drumul Damascului care avea o atitudine de prigonitor.Si noi am avut o atitudine de respingator. Poate unii vor zice; Eu am fost mai bun, mai cumsecade.Dar acum, avem cu totii cate ceva de Invatat din aceste versete. In primul rand sa stim ca;Cel ce s-a Indurat de noi se poate Indura de orce suflet pe care Il are In vedere sa-l mantuiasca.Dumnezeu este Suveran. Lucru care ucenicii l-au Inteles destul de greu.Domnul sa ne dea Intelepciune sa putem sa ne apropiem de orce suflet in care Dumnezeu si-a aratat lucrarea Lui de mantuire.

John Balarie

Los Angeles California!