Psalmul 39;5. Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă,...................

Psalmul 39;5. Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă,şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta.Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s-ar ţinea.

         Cati dintre noi nu ne-am Intrebat odata cel putin. Cat voi trai, sau, cate zile voi avea?Este o Intrebare lgitima care preocupa nu numi pe cei credinciosi dar si pe toti oamenii.Cei credinciosi ar trebui sa se Intrebe daca doresc sa se Intalneasca cu cel ce le este Mantuitor al lor.Psalmistul realizase ca zilele lui sunt scurte. As Indrazni sa spun ca era preocupat de cat are Dumnezeu Invedere pentru el sa traiasca si nu oricum.Pentruca El si-le vedea asa de scurte. Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă,sau, de palma cred ca e mai corect.Mana este In totalitatea ei este destul de lunga. Pecand palma este Intradevar scurta.Cand ne uitam la noi Insine gandim si noi ca si Psalmistul? sau, cu alte cuvinte suntem preocupati de cate zile ne Ingaduie Dumnezeu sa traim? Si nu numai, dar si cum le traim?Aceste zile fie ele mai multe sau mai putine merita traite. Dar, nu oricum ci spre slava lui Dumnezeu, ca atunci cand ne va chema sa fim gata sa spunem;Here I am o Lord! Aici sunt o Doamne!.

         Ap, Pavel are si el ceva de spus despre viata si cum si-o traia el si negresit si cei rascumparati ai Domului Hristos.El spune; Fie ca traim sau murim noi suntm ai Domnului. Cu alte cuvinte, nu va preocupati prea mult de cat veti trai pe acest pamant.Ci preocuparea sa va fie; De cum va traiti viata?De plecat tot plecam sa fim Impreuna cu Domnul Hristos. Asta numai daca suntem ai Lui.Si Psalmistul continua,dandu-si singur raspunsul potrivit pentru Intrebare pe care si-a pus-o.Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă,palma.El a facut aceasta asemanare ca a gasit de cuvinta zilele Ii sunt scurte ca un lat de palma.Nu sunt convins ca pe cei mai multi dintre noi ne intereseaza sa gandim putin la acest verset. Nu ne place sa auzim sau sa ne preocupe sfarsitul acestei vieti pamntesti.( Cat un lat de palma)Sa ne uitam In jurul nostru ca credinciosi, cum tratam viata.Este ea traita In partasie cu  Scumpul nostru Mantuitor?.Apoi, vom putea spune daca asteptam sa ni se termine acest lat de palma sau am vrea sa le prelungim. Asta, numai daca suntem sinceri cu noi.

         Numai ca nu atarna de noi sa le prelungim.Dumnezeu a randuit un timp pentru fiecare din noi cat sa traim aici. Important este cum ne traim viata ca la plecare sa putem da ochii cu Cel ce ne-a rascumparat.Asum ca, Psalmistul ca orcare om ar fi vrut nu numai sa stie care sunt zilele lui dar sa le aiba cat de lungi ar fi fost cu putinta. Suntem si noi fireste legati de pamant.In starea de cercetare de analiza personala a Lui, Psalmistul a ajuns sa spuna;şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta.Realizase el ca la un anumit timp va trebui sa plece, sa paraseasca acest pamant.Si vai, cati mai sunt din cei credinciosi care Isi Infig radacinile acestei vieti In pamant. Nerealizand ca se vor usca aceste radacini din lipsa de viata.Sunt unii care se cred nemuritori. Cel putin asa lasa ei sa se Inteleaga de felul  cum alearga dupa aceste lucruri materiale.

         Daca noua ni s pare ca viata pe care o traim este lunga,nu tot asa este Inaintea lui Dumnezeu. El tine as zice numaratoarea zilelor noastre, Cu alte cuvinte, evidenta lor.In alt loc din Scriptura citim ca; Gandurile sau gandirea nostra nu e la fel cu a lui Dumnezeu.Iata ce le spune Isaia celor care gandeau despre ei Insusi diferit de cum Ii vedea Dumnezeu;Isaia;8. «Căci gîndurile Mele nu sînt gîndurile voastre, şi căile voastre nu sînt căile Mele, zice Domnul. Ap, Pavel spune despre el si negresit asa ar trebui sa gandeasca toti rascumparatiii Domnului Hristos adica;Filipeni 1; Hristos va fi proslăvit cu îndrăsneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea Parca ar vrea sa spuna Apostolul; Nu  e neaparat nevoie sa-mi cunosc lungimea zileleor mele.Cu alte cuvinte, eu traiesc pentru ca Hristos Domnul meu sa fie proslavit prin viata pe care o traiesc. Sau, mai spune el facand referire la cei rascumparati;Romani 14; 8. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi sîntem ai Domnului.Aceasta era scopul lui Pavel ca sa poata fi o marturie pentru scumpul lui Mantuitor.

         Psalmistul nu-L cunostea pe Fiul lui Dumnezeu ca Mantuietor al lui personal.Deaceia era interesat sa stie care sunt sfarsitul zilelor lui.Poate vroia sa Isi puna viata In oranduiala. Dupa cum si-a si pus-o.Cu toate ca nu a primit niciun raspuns dela Dumnezeu, el a realizat pentru el Insusi ca sunt scurte. Si ca e necesar cat mai degraba sa-si faca socotelile acestei vieti.Nu stiu cati din noi care ne numim crestini am stat vre-o data de vorba cu noi Insine cum a facut-o Psalmistul. Sa ne Intrebam cum s-a Intrebat el.Spuneam cu alta ocazie ca; Avem de aface cu un Dumnezeu care ne face suprize pe parcursul acestei vieti. Fie ca ne plac sau nu aceste suprize, ele vin In viata.Dar, I-mi permit sa spun ca; Pentru cei nascuti din nou si care au o partasie personala cu Domnul Hristos zilele pe care le au ca numar sunt irelevante. Dece? Pentruca oricum la un timp anume, se vor sfarsi oricat de multe ni se vor parea noua ca sunt. Asum ca, Psalmistul dupa ce a stat de vorba cu el Insusi a ajuns la aceasta concluzie;Da, orice om este doar o suflare,

         Daca asa stau lucrurile, si asa stau,dece atata mandrie printre cei ce se strang laolalta? In definitiv, toti suntem doar o suflare, Dece atatea framantari ale vieti? Si Intre frati?Intelegerea pe care o am este ca, nu suntem atenti cei mai multi dintre noi la ceia ce citim In Cuvant. Daca am fi, am realiza si noi ca si Psalmistul, ca nu suntem decat o suflare, Apoi,Psalmistul, A ajuns la o alta concluzie pe care o aduce Inainte. Si bine ar fi sa luam si noi seama ca, suntem trecatori si ca  aspectul la care trebuie sa ne oprim spre meditare, este ca suntem doar o suflare, Este la modul imperativ nu facultativ.Si ca,oricît de bine s-ar ţinea.  Omul, orcare dintre noi, vom sfarsi cu aceasta alergare. In definitiv, ce este aceasta viata decat o alergare.Avem Inaintea noastra o tinta spre care alergam?Pentru cei rascumparati,este premiul chemeri ceresti care este In Domnul nostru Isus Hristos. Ar fi Intelept sa stam, sa ne oprim din alergare si sa avem momente, clipe, de a sta de vorba cu noi Insine asa cum sunt convins ca a facut-o Psalmistul.Cate-va ganduri pe care doresc sa le Impartasesc cu Fratii si Surorile mele sinceri si care iubesc Cuvantul lui Dumnezeu scump.

John Balarie

Los Angeles California!