Psalms 141:5 Loveascã-mã cel neprihãnit, cãci lovirea lui îmi este binevenitã; pedepseascã-mã, cãci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Sã nu-mi întorc capul de la ea: dar rugãciunea mea se va înãlta întruna împotriva rãutãtii lor.
Iata ce ne adduce inainte acest verset. Loveascã-mã cel neprihãnit,Pai poate lovi cel neprihanit, s-au este din caracterul lui de copil al lui Dumnezeu aceasta atitudine de a lovi?Sigur ca versetul nu se intelege la modul literal, fizic.Cind lovesti pe cineva intri in conflict cu lega care guverneaza relatiile intre oameni.Aici intelegem ca poti lovi cu –vorba- care spune Cuvintul ca poate sa si ucida.dar Psalmistul spune , Loveascã-mã cel neprihãnit,Cu alte cuvinte i-mi face bine lovirea lui. Cum adica? Da, ne poate indrepta cuvintele unui frate.
Chiar daca ele sunt ca si o lovire.Cel neprihanit nu ia o mustrare s-au un indemn in sens negativ pentru el. Ne place ca toti din jurul nostru sa ne spuna cuvinte care sa ne mearga la inima.Cel rascumparat cind a ajuns in aceasta situatie de a fi lovit, mustrat,mai degraba sa se indreapte catre Cuvint si zice ca si David,” poate Domnul l-a pus” vorbind de Simei cind il blestema pe creasta muntelui.
cãci lovirea lui îmi este binevenitã;Asa cum am spus, Psalmistul o primeste ca venind din partea lui Dumnezeu si e chiar bine venita.Deseori in vietile noastre avem o repulsie fata de un indemn s-au altul din partea unui frate. Si asta nu face bine, nu stim ca, “Poate Domnul l-a pus”Daca suntem sinceri si atenti cu viata noastra trebuie sa recunoastem ca, din cind in cind avem nevoie de o astfel de lovire.
Lovire care nu numai ca vine din partea lui Dumnezeu prin un frate neprihanit, dar ne face chiar bine, ne este necesara.Oamenii sunt tentati sa primeasca ca bine venita numai laude care maguleste firea aceasta paminteasca. Dar nu tot asa trebuie sa fie cu cei care se considera ca sunt credinciosi.Apoi Psalmistul spune ca, “ este ca o pedeapsa” aceasta lovire. Sigur ca in firea veche nu poate fi primita cu satisfactie nici una din aceste loviri, s-au mustrari. pedepseascã-mã,Psalmistul o ia ca si pedeapsa din partea lui Dumnezeu.Nu suntem desavirsiti sa noi avem nevoie de o mustrare s-au de o pedeapsa pentru felul cum traim din partea lui Dumnezeu.
Si asa cum am spus, Dumnezeu, se foloseste de un frate s-au altul in a ne disciplina. Chiar daca nu ne place si nu suntem de accord vazind in spatele acestei loviri decit omul.Aici este gravitatea noastra ca, nu realizam s-au nu vrem sa realizam ca, Dumnezeu se foloseste de orice mijloace pentru a indrepta, corecta, pe copii Lui.Sigur ca vine ca si o pedeapsa.te-ai abatut dela voia lui Dumnezeu ai sa suporti consecintele acestei loviri.Psalmistul este sincer cu el insusi, cind zice, , cãci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu.
Stim ca undelemnul in Scriptura infatiseaza Duhul Sfint.Undelemnul in vechime era folosit la vindecare fizica. Dar iata ca Psalmistul il vede ca si spiritual este un leac de vindecare.Dece pe cap? Pentru-ca capul este cel care initiaza orce abatere dela calea lui Dumnezeu. Mintea gindeste si dicteaza actiunea fie buna s- au rea.oricum, capul este responsabil de felul cum un copil al lui Dumnezeu is duce viata.Undelemnul este ceva curatator cum este Duhul Sfint spiritual.
David a fost uns cu undelemn ca Imparat. Cel rascumparat este uns cu Duhul Sfint al lui Dumnezeu. El este prin aceasta ungere asezat intr-o pozitie de preot care slujeste pentru Dumnezeu. Deaceia nu poate sa fie murder, patat.Ca preot trebuie sa aiba vesmintul in continu curat, imaculat. Apoi, Psalmistul is zice lui insusi, Sã nu-mi întorc capul de la ea:Suntem tentati precum si Psalmistul sa ne aparam sa nu fim deacord cu cel care ne loveste.E prin natura omului sa riposteze la orce corectie care ne este aplicata. Si asta spre binele nostru.
Aici in cazul de fata de Dumnezeul nostru care ne iubeste.Da , este cu putinta sa ne intoarcem capul, sa nu vrem sa o primim aceasta lovitura. Este foarte greu sa accepti , mai ales cind vine din partea unui frate mai ne insemnat .Ne insemnat in erahia noastra de a categorisi pe unul s-au pe altul dintre noi.Iacov arata destul de clar aceasta tendinta de a ne uita la fata omului, si a face diferenta.
dar rugãciunea mea se va înãlta întruna împotriva rãutãtii lor.In aceste cuvinte vedem poate o atitudine fireasca a celui care se apropie de noi sa ne loveasca. Din nou spun ca aceasta lovire este cu vorba, cu mustrarea.Mi-a trebuit mult timp pina am invatat ca , Dumnezeu se foloseste de cine vrea ca sa ma disciplineze.Chiar daca Psalmistul vedea in cel care-l lovea ca o face dintrun duh de rautate, el spune ca se roaga pentru acel frate. Dar as vrea sa raminem la acest aspect ca, Dumnezeu, actioneaza in feluri in care noi nu intelegem.
Ni se pare ca fratele ne-a lovit, mustrat din rautate. Chiar si asa find, eu trebuie sa vad in spatele acestei atitudini pe Dumnezeu care ma iubeste.Sigur ca este greu, dar aceasta este starea celui nascut din nou.Domnul sa ne dea har sa nu respingem, sa nu ne intoarcem capul. Pentruca respingem acel undelemn care este leac vindicator pentru sufletul nostru.
John Balarie
Los Angeles California.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu