1 Corinteni 11:1. Călcaţi pe urmele mele,.........

1 Corinteni 11:1. Călcaţi pe urmele mele, întrucît şi eu calc pe urmele lui Hristos.

Deseori m-am intrebat,dece ap, Pavel spune sa calcam pe urmele lui intrucit si el calca pe urmele lui Hristos. Si pentru noi aceste cuvinte sunt de actualitate,precum intreaga Scriptura.Dece nu a zis el sa calcam direct pe urmele Domnului Hristos?Sa fi avut el in minte sa se gindeasca ca este deopotriva cu Domnul Hristos?Nu,nu cred,ci mai degraba, Pavel cunostea firea aceasta carnala a lui si negresit si pe a credinciosilor carora le scrie aceasta epistola.Călcaţi pe urmele mele,Este un indemn destul de frumos. Dar mai intai sa vedem ce viata ducea ap, Pavel.El putea spune aceste cuvinte,pentruca suferea pentru numele Domnului Hristos. Care dintre noi am putea sa spunem,”calcati pe urmele mele?”Avea sa spuna el altor credinciosi ca.Coloseni 1:24. Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.Sa mai fi fost nevoie ca Mintuitorul sa sufere ca sa implineasca tot?Cred ca Pavel face referire la Trupul Domnului Hristos ca Biserica celor inti nascuti.Cum citim in acest verset.Domnul Hristos a plecat la Tatal.

Dar Biserica Lui a ramas incontinuare pe pamant pina in zilele noastre.trupul Lui, care este Biserica.Cu alte cuvinte Biserica v-a suferi si ea pentruca face parte din Trupul Domnului Hristos.Astazi cei mai multi dintre noi se feresc ca sa spuna ceva despre Domnul Hristos oamenilor cu care vin in contact ca sa nu sufere.Sigur ca nu mai este ca pe vremea ap, Pavel. Dar sunt locuri de pe acest pamant unde fratii nostri sufere ca pe vremea aceia.Ne putem noi din tarile acestea civilizare sa ne asociem cu ceia ce spune Pavel?Am mai spus, cred ca nu.Cel mult putem suferi oprobiu de batjocora ca suntem pocatti.Dar si acesta s-a diminuat in intensitatea pe care o aveam cu zeci de ani in urma. Dar din nou intreb,dece sa nu calcam direct pe ale Domnului Hritos? Este greu sa te indentifici cu Domnul Hristos.Nu o poti face prin vedere. Cu El, te indentifici numai prin credinta.

Prin natura noastra si a celor de pe vremea ap, Pavel, este mai usor sa ai persoana inaintea ta si sa o urmezi.întrucît şi eu calc pe urmele lui Hristos.Cred ca oricare dintre noi care ne consideram ca suntem ai Domnului Hristos,ar trebui sa ne inarmam cu acest gind al suferintei.Cineva i-mi spunea ca sete vorba numai daca suferi pentru Domnul Hristos.Poate fi si asa . Dar ma intreb, facem noi patre din Biserica vie a Domnului Hristos? Raspunsul pe care l-ar da toti din noi ar fi ca da.Scriptura ne arata ca nu numai Pavel a suferit pentru Trupul Domnului Hristos (Biserica).Toti apostolii si credinciosii dealungul veacurilor au avut acelasi tratament al suferintei pentru Mintuitorul.Este inevitabila suferinta atit timp cit facem parte din Trupul Lui.Numai, in cazul ca ne ferim de a spune ceva despre Domnul Isus.Dar celelelte suferinte nu sunt si ele suferinte care lucreaza impreuna la sfintirea noastra ca madulare ale Lui?Cei rascumparati sunt cuprinsi in planul lui Dumnezeu de sfintire.Si Dumnezeu intrun fel s-au altul aplica suferinta pentru sfintirea noastra.

Asa ca, oricare ar fi suferinta ea este pentru sfintirea Bisrici Domnului Hristos.Si ap Pavel din nou repeta aceste cuvinte si in,1 Corinteni 4:16. Deaceea vă rog să călcaţi pe urmele mele. As intelege ca, a calca pe urmele Lui Pavel,este tot una cu a urma credinta, pentru care el suferea.Avem printre noi frati pe urmele carora sa calcam?Iata o intrebare care ar trebui sa o punem fiecare in parte. Si cu atit mai mult cei care sunt in fruntea adunari.Sunt ei demni de a le urma credinta?Am intilnit persoane care parca cereau sa li se dea o atentie mai deosebita in adunare. Dar daca te apropiai mai mult de ei nu faceau dovada ca merita acesata cinste.Ap, Pavel are ceva de spus cu privire la a calca pe urme, s-au a le urma credinta unora care se considera mai mari.Evrei 13:7. Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, cari v-au vestit Cuvîntul lui Dumnezue; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfîrşitul felului lor de vieţuire, şi urmaţi-le credinţa! Pavel atrage atentia asupra doua lucruri.La care bine am face sa luam seama spre folosul nostru si al adunari in care mergem.Pavel spune….uitaţi-vă cu băgare de seamă.

Cu alte cuvinte urmariti-le viata ,nu treceti cu vederea felul lor de a trai.Este un lucru esential sa ai acesti mai mari in care sa nu gasesti repros.Apoi Apostolul aduce in atentie sfirsitul.la sfîrşitul felului lor de vieţuire,Dece la sfirsit? Pentruca este aproape de plecare si vei sti unde are sa mearga.Sfirsitul arata in ce fel ti-ai terminat alergarea dar si ce fel de viata ai avut pina in aceste clipe ale sfirsitului.Un copil al lui Dumnezeu este cu mare bagare de seama cum calatoreste in viata. Ca sfirsitul lui sa fie unul pe care il asteapta cu bucurie sa il intilneasca pe Mintuitorul lui.Si la urma da acest sfat;”şi urmaţi-le credinţa! “Cu alte cuvinte numai daca sfirsitul este vrednic, de urmat,.Am spus mai sus ca, acestia trebuie sa fie fara reprosi pe parcursul vieti lor.Citim ce fel de oameni trebuie sa fie acestia care doresc sa fie printre mai mari ai adunari.Cuvintul ne arata ce calitati ar trebui sa indeplineasca acestia.1Timotei 3: 1,2,3,......Domnul sa ne dea harul sa distingem care sunt mai marii nostri.

John balarie

Los Angeles California!