Psalms 63:5 Mi se saturã sufletul ca de niste bucate grase si miezoase,

Psalms 63:5  Mi se saturã sufletul ca de niste bucate grase si miezoase, si gura mea Te laudã cu strigãte de bucurie pe buze,

As fi avut de gind sa ma opresc putin la versetul 6-7, dar nu am putut trece cu vederea pe 5, Psalmistul spune, Mi se saturã sufletul.Cind este vorba de suflet , el face referire la mincarea spiritual care vine din Cuvintul lui Dumnezeu, din relatia de partasie cu El.Compara el aceasta relatie a sufletului cu maincarea la nivel literal pe care o dam trupului.

Cum gaseste el aceste bucate care ii vin din partasia cu Dumnezeul lui?  ca de niste bucate grase si miezoase,la modul literal intelegem ca, o carne care nu este impanata cu grasime nu are gustul pe care ai vrea sa-l aiba.Iata ca aceasta comparatie arata ca, sufletul nu poate fi hranit cu ceva care nu este miezos.Si datorita faptului ca el minca aceste bucate(Cuvintul lui Dumnezeu) ajunge sa nu se deslipeasca de El nici chiar in timpul nopti cind merge la culcare.Noaptea este negresit pentru odihna trupului.El nu se odihnea, prefera sa stea in partasie cu Dumnezeu si noaptea.

6  când mi-aduc aminte de Tine în asternutul meu si când mã gândesc la Tine în timpul priveghiurilor noptii.

Iata ce spune el, când mi-aduc aminte de Tine.El is aducea aminte de Dumnezeu si in asternutul lui. Noi la ce gindim in timpul nopti, pina nu ne ia somnul? Ne gindim noi la ce am citit s-au poate nici nu am mincat in ziua respectiva din Cuvint.De unde seva pentru viata?de unde bucate grase si miezoase?nu le poti gasi decit in Cuvintul lui Dumnezeu.La ce gindim noi cei mai multi in timpul nopti? Cind nu putem adormi? La afacerea pe care o avem si cum sa facem mai multi bani? Gindim la pamint? Atunci sa nu ne miram ca suntem hraniti nu cu bucate grase si miezoase.

Dece sunt cei mai multi sfrejiti sufleteste? Este simplu, nu cugeta la Cuvintul lui Dumnezeu, s-au chiar daca in gilimele “ar vrea sa o faca” nu au resurse, pentruca nu se hranesc cu Cuvintul lui Dumnezeu.Am intilnit oamenii care merg la Biserica(Adunare) ca sa se mai intereseze ba de una ba de alta cum sa le mearga mai bine aici pe pamint.Unde is aducea aminte Psalmistul? si dece is aducea el aminte?Sigur ca o partasie cu Dumnezeu nu are un timp oarecare ci as zice ca este continua.

Iata dece El adduce in atentie noaptea ,noaptea este  timpul cel mai linistit,asa considera el siasa este.Spune el, in asternutul meu.Sunt clipe in timpul nopti cind nu putem dormi.fie dintr-un motiv s-au altul.Unii nu dorm de prea multe framintari pamintesti. Ce facem in aceste clipe? La ce gidim noi?cei care sunt inglobati cu pamintul au la ce sa gindeasca dar numai la cer nu.Fiecare se stie ce parasite are , daca o are cu Domnul Isus.

7  Cãci Tu esti ajutorul meu si sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.

Iata cine ii era ajutorul lui. Lasa toate lucrurile pamintesti in seama lui Dumnezeu. Nu cred ca este vreunul sa fi avut raspundere s-au agenda vieti mai incarcata ca David care era imparat. Tu esti ajutorul meu.Nu avea el sfatuitorii? Da avea, dar nu puteau sa ii dea sfat asa cum il primea dela Dumnezeu. Punea el prêt pe Dumnezeu nu pe om, oricare ar fi fost el din anturajul lui.Is gasea el adapostul in palatal lui? O nu, el spune ca era cel mai sigur loc la umbra aripilor Tale.

Si acolo putea fi plin de veselie. Nu poti avea un loc mai sgur decit in Domnul Hritos. Si cind te sti la adapostul Lui, atunci esti plin de veselie. Am intilnit credinciosi care incontinu parca le ploua. In continu gaseau motiv de nemultumire , Rar sa gasesti crestini care sa spuna ca sunt plini de bucurie.Atit timp cit sursa bucuriei lor este situatia materiala, nu este greu de vazut ca acestia nu au bucuria Domnului Isus.

Suntem noi constienti ca plecam intr-o buna zi, si ca nu luam apsolut nimic cu noi?o, daca am fi ne-am deslipi de pamint si ne-am alipi tot mai mult De Domnul Isus.Fie ca sa avem un moment de trezire spirituala, sa nu ne trezim la o usa inchisa precum s-au trezit fecioarele neintelepte. Va fi de groaza sa ne fi pierdut vremea prin Biserca(Adunare) ca pina la urma sa nu avem niciun folos vesnic.

John Balarie

Los Angeles California