Psalmul 90-10,Anii vieţii noastre........

Psalmul 90-10,Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani,

iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul

în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

Am avut o discutie cu un frate care a ajuns la aceasta virsta destul de inaintata. Fiind octogonar, l-am intrebat la ce se gindeste in majoritatea timpului,Este o virsra cind nici somnul nu mai e ca la tinerete. Vreau sa spun ca cel care a ajuns la o asa virsta are timp de cugetat la Cuvintul lui Dumnezeu zi si noapte.Negresit la o cercetare mai amanuntita.O facem, suntem binecuvintati si facem dovada ca asteptam sa ne intilnim cu Rascumparatorul nostru.

Psalmistul si-a pus timp deoparte sa reflecteze asupra vieti lui si negresit asupra anilor care s-au scurs.Recunoastem si noi ca acesti ani ai nostrii nu sunt la fel ca numar pentru toti din noi. Zic din noi, pentruca lumea nu au timp sa reflecteze asupra anilor petrecuti aici,asupra vieti lor, Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, Dar uite ca sunt unii dintre noi care nu ajung s-au nu au ajuns la aceasta virsta de saptezeci de ani.Unii pleaca mai devreme decit altii. Oricum ar fi si cit de multi ani ai avea se termina si toti plecam.Ce am facut noi in toti acesti anii si mai ales decind am ajuns la maturitate si fiind si credinciosi? Aici este intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem fiecare cu multa seriozitate.

Pentru cei mai tineri care poate gindesc ca virsta aceasta inaintata este departe de ei, sa i-a seama ca acesti ani se duc ca un sunet.Versetul 9,......vedem cum ni se duc anii ca un sunet.Cum s-au dus a celor mai multi se vor duce si a celor tineri.Mingierea celor rascumparati este ca il au pe Domnul Isus. Fie ca plecam mai devreme s-au mai tirziu noi avem aceasta nadejde ca vom fi cu Mintuitorul.Si ap,Pavel are ceva minunat de spus cu privire la plecarea celor rascumparati.Romani 14-8,Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Dar iata ca Psalmistul ii cuprinde si pe cei octogonari care au ajunsla aceasta virsta venerabila. pentru cei mai tari, la optzeci de ani; Cei ce au ajuns la aceasta virsta, au mai multa nevoie de a se analiza Si de a-si elimina din viata lor ce nu e dupa voia lui Dumnezeu.Sigur ca este necesar sa o facem pe tot parcursul vieti, cu atit mai mult acum cind ne apropiem de plecare.

Nu stim cind vom fi chemati.Ne trebuie si unora si altora o purificare, cercetare adinca. Stiind ca ,nimic intinat nu v-a intra acolo.Am vizitat pe un frate care era printre cei care au dat invatatura in adunare. Era gata sa plece. Si l-am intrebat daca la virsta asta are regrete si daca ar incepe din nou viata, ar avea ceva de schimba? a spus ca nu.Nu am spus nimic dar,fiecare din noi stim ca nu atingem desavirsirea aici in acest trup de carne, s-au cum spune Pavel de moarte.Il avem ca exemplu pe ap, Pavel care se vaita si spunea aceste cuvinte:Romani 7-24,O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? Ce sa spunem noi? avem de schimbat, de eliminat din vietile noastre? negresit ca da.Deci, este bine sa fim retinuti in a face afirmatii prea inalte despre noi insine.Pentruca ultimul cuvint il are Dumnezeu.Apoi, Psalmistul aduce in atentie mindria.Ah, mindria pe care o gasesti in viata celui mai neinsemnat as zice. Cu atit mai mult la cei care se ridica deasupra intrun fel s-au altul.E un pacat cu greu de stapinit.Dar celor zmeriti Dumnezeu le da har ca sa poata sa o tina supt stapinire.Indiferent ce ai fi tu.

Numai prin harul lui Dumnezeu ne putem debarasa de ea.şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, El vorbea la modul general.Dar pentru noi care suntem copii ai lui Dumnezeu, avem noi dreptul sa ne mindrim?Ap, Pavel spune:1 Corinteni 4-7, Ce lucru am pe care sa nu-l fi primit…..Stim ca, mindria este un pacat si ea merge inaintea caderi. Citi nu sunt cazuti si nu is dau seama. Ei considera ca felul lor de viata este bun si merg inainte. In acesti ani de viata si in deosebi anii acestia de cind spunem ca s-a indurat Dumnezeu de noi, s-au in termenii care circula des printre crestini, ca “m-am intors la Dumnezeu”. te-ai intors din moarte la viata tu? Asa ceva este cu neputinta.Vorbind de lucrurile materiale,daca totusi ai avut ceva s-au ai agonisit ceva mai mult decit unul s-au altul, sa nu uiti ca nu ai nimic ci toate sunt dela Dumnezeu.

Vorbesc de lucrurile materiale si capacitatile intelectuale.Dar sunt si cele spirituale care ne invaluie asa de lesne. Adica, capacitatea de a te ridica mai sus de fratii tai in “Intelegerea Cuvintului”. Psalmistul face referire la mindria aceasta de natura paminteasca.Dar printre copiii lui Dumnezeu este aceasta mindrie spirituala, care merge inaintea caderi.Am avut ocazia sa vad si din acestia care se scoteau pe ei in evidenta si mai tirziu in viata au fost epave.Dece? Pentruca Cuvintul nu greseste cind facae aceasta afirmatie ca,”mindria merge inainta caderi”.Asa cum am spus ,Psalmistul aduce in atentie lucrurile materiale pe care omul le poate agonisi intrun fel s-au altul pe parcursul unei vieti.Acestea nu sunt decît trudă şi durere, Sigur ca aceste agonisiri nu vin usor fara truda si nu rare ori produc durere fizica sau cu mult mai mult una sufleteasca. Cind ajungi pe un pat de spital nu iti mai trebuie nimic. Axeste cuvinte mi-au fost spus de un credincios care era intr-o astfel de situatie.Curind a plecat.

As indrazni sa spun: “ bogatia oricare ar fi ea si prin orce mijloace ai agonisit-o nu te face fericit.De curind am auzit ca un Om bogat a murit si nu a luat nimic cu el ci din potriva a avut numai durere.Bogatia oricare ar fi ea  iti aduce durere mai devreme sau mai tirziu.Iata dece spune Mintuitorul aceste cuvinte cu privire la cei bogati.Matei 19-23,.... „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.Dar ce e trist ca si din cei care se considera credinciosi au aceiasi alergare pentru pamint. La urma a ajuns la concluzia,  căci trece iute, şi noi sburăm.Viata trece si ca noi zburam.Am ajuns noi la aceasta concluzie?Fie ca vrem sau nu ne ducem si noi ca si Psalmistul, ca multi altii care au ajuns la aceste virste venerabile.Dupa acestea toate se pune intrebarea, ce luam cu noi?Iata ce atitudine ar trebui sa avem noi care spunem ca cautam lucrurile de sus, sa nu ne preocupe alergarea dupa ce nu e vesnic.Traim aici ca sa fim placuti Domnului Hritos. Stiind ca vom pleca si vom fi cu El. Nu-i trebuie copilului lui Dumnezeu pamint. Mostenirea lui e in Cer.Domnul sa ne dea un duh de cercetare unde ne aflam,pentruca si noi suntem trecatori si vom fi adaogati la parintii nostri.

John balarie

Los Angeles California.